Parafrazand o celebra replica din Forrest Gump, am inceput acest post in care va arat o secventa surprinsa cu mobilul in care Athos doarme, dar alearga ca un calut. Imi pare uneori atat de rau ca nu am aparatul langa mine ca sa-l filmez, mai ales cand latra. Si uneori o face cu o atat de mare forta incat nu ne vine sa credem ca nu e treaz. Iar la capitolul "alergat", de multe ori da cu piciorusele fie in perete, fie in mobilier si avem senzatia ca cineva merge prin casa. Nu de multe ori s-a trezit din cauza zgomotelor produse chiar de el si a pornit, ca o tornada captusita cu latraturi (ceva cam ragusite, ce-i drept, pentru ca era abia trezit din somn) spre usa de la intrare.
Cum era si firesc, pentru ca a fost un catel cuminte tot anul, Mos Craciun nu l-a ocolit.
L-am vazut chiar noi cum, cu saniuta lui luminata cu mii de beculete si cu renii lui in frunte cu Rudolf cel nasos, a dat tarcoale casei noastre. A intrat in casa si, pana sa zicem noi ceva, a lasat sub brad o multime de cadouri, printre care si unul pentru Athos.
Cum si-a primit patrupedul cadoul, vedeti chiar in filmuletul de mai jos.
De ceva vreme, Athos si-a "tras vila" si e tare fericit. A primit cadou, cu o mica intarziere de vreo doua luni, un cotet mama-mama, cu capac detasabil, izolatie si aerisire.
Este lacuit cu un lac special care nu permite apei sa patrunda inauntru, iar sipcile din lemn din care e facut se prind intre ele prin acelasi mecanism ca la parchetul laminat. Pai, la cat de mare si bine facut e, numai in el ar sta.
Are instalat in interior si unul dintre patuturile lui de la Ikea, asa ca se simte tare relaxat. De cele mai multe ori isi cara in interior si jucatiile.
Uneori insa, e indecis si sta jumatate in interior, jumatate afara, dar tot mandru se arata! :)
Sa stapanesti sanatos casuta. Asta da smecherie la cutie!
V-am mai spus de nenumarate ori ca Athos este foarte cuminte in masina? Da? Pai, tot nu-i deajuns.
La drumurile scurte, ne-am decis ca el sa ocupe locul copilotului si eu sa stau in spate. Uite unde am ajuns... Un motiv intemeiat este acela ca, stand in fata, nu murdareste masina cu par. El sta in fata, dar nu pe scaun, ci jos. Ca atare, are posibilitatea, din sezut, de a vedea mult mai bine afara. Si, cand e cazul, Sebastian mai lasa geamul jos, iar Athos adulmeca cu o deosebita placere mirosurile, predominant, fireste, cel de gaz de esapament. Iac!
Daca alti caini fac ca nebunii (latra sau se agita), el sta cuminte. Si, daca cineva, din alta masina, il striga, ii arunca o privire "superioara", dupa care il ignora total. Mai, mai... Pai cati caini copiloti ati vazut voi?
Si iar ne-am dat intalnire cu Anton si am pornit la o plimbare si o joaca prin Herastrau. Dupa ce am alergat si ne-am plictisit in cutzodrom, am luat la pas aleile parcului. A fost o zi superba, calduta si cu un soare cuceritor. Ca atare, promenada a mers "la casa sufletului".
Athos si Anton s-au tot "luptat" pentru pozitia de conducator si trageau foarte tare in lesa. Insa, trebuia sa dai dovada de foarte multa forta in brate atunci cand cei doi intalneau un alt caine. Curiozitatea si dorinta de a se juca cu celalalt patruped era atat de mare incat, alergarea lor catre "victima" semana foarte mult cu un atac. :) Ca atare, "tinta" se speria instant.
Cand am schimbat locul de joaca, am intalnit o alta gasca de labradori. Ajunsesem sa numaram vreo patru, pentru ca al cincilea ne-a parasit foarte repede. Apoi am plecat si de acolo pentru ca baietii se plictisisera si de companioni, si de mingii si de toate cele.
Pe drumul de intoarcere am primit un balon promotional si, cum Athos s-a aratat foarte interesat de el, i l-am dat lui. Ce mandru, ce tantos mergea el prin parc cu balonul la purtator, atragand irezistibil toate privirile si rasul cristalin al copiilor.
Ne-au povestit ai mei cum ca, de la un timp, Athos sta lipit de zona in care sunt depozitate niste lemne. Sta, adulmeca, e curios si pazeste zona. Uneori chiar pufneste sau latra infundat, rar si foarte grav. S-au dus ai mei sa vada ce e acolo, dar nimic. Au dat lemnele la o parte... Nimic. Ups. Cainele acesta s-a dus cu capul! Oare?
Intr-o zi insa, au auzit un scandal imens. Athos latra foarte subtire si insistent, topaia ca un ied bezmetic si statea cu labele din fata intinse catre lemne si cu dorsalu' in sus, cu coada bat. Caraghios nevoie mare, dar si foarte suspect. Abia atunci ai mei au elucidat misterul... care are doi ochi sticlosi, blana, coada si zice "miauuuuu"... P.S. Pe madama de mai sus o cheama Jojo, are in jur de 2 luni si este, mai nou, una dintre colocatare. :)
Weekend-ul trecut ne-a prins la mare, la noi, chiar in Eforie Nord. Am mers tinta la o pensiune, recomandata de Mirela, stapana lui Attis, unde stiam din prima ca vom fi cazati cu drag impreuna cu Athos. Cu toate ca trebuia sa fim doua familii, cu doi caini, din cauza unor probleme tehnice la una dintre masini, ne-am deplasat singuri la mare. Pentru noi, stapanii, a fost o regasire placuta cu litoralul romanesc, dupa o despartire "amiabila" de 8 ani.
Am ales acest sfarsit de saptamana stiind ca este ultimul insorit din acest sezon, ca suntem la "spartul targului", cand sunt mai putini oameni pe plaja (si ca atare, mai putine persoane de incomodat cu cainele), ca statiunea Eforie Nord este oricum una mai "asezata", fara prea multe fite.
Pentru Athos a fost prima intalnire cu nisipul in cantitati industriale (la parintii mei a cunoscut doar cateva mormane) si cu marea care este o apa foaaaaarte maaaaare, frate, foaaarte mare! :)
Am avut emotii cu el pentru ca fusesem avertizati si de alti stapani de patrupede ca:
1. Va inghiti foarte multa apa de mare, se va stricala stomac, o sa verse si o sa faca un scaun moale si albicios.La noi nu s-a bifat decat prima afirmatie. Da, a baut foarte multa apa sarata. In rest, totul a mers normal.
2. Oamenii se vor revolta pentru ca ai venit cu un animal pe plaja. Nop, nici asta... Din fericire. Ba din contra, a facut furori pe plaja si se uitau oamenii cu admiratie la el. Ce-i drept, ne-am "instalat cortul" la finalul falezei, asa ca n-am "incomodat" decat partea dreapta a plajei.
3. Nu are simtul proprietatii si nici respectul pentru cei din jur. O sa calce in picioare cearsafurile, oamenii, castelele de nisip ale copiilor,asta dupa ce le va "boteza" in prealabil. Nici aici nu s-a aplicat aceasta regula. A fost cuminte, ocolea cearsafurile, se scutura doar la iesirea din apa, iar de nisip ne "bucura" doar pe noi. Cu copiii n-a avut nicio treaba, pentru ca marea era mai atractiva decat ei.
Asa, am ajuns pe plaja si ne-am instalat rogojinele si prosoapele si am zis: "Asta e! Hai sa vedem cu reactioneaza!". Sebastian l-a dus legat aproape de mare... Athos statea cu nasul in nisip si il adulmeca farama cu farama. Aproape ca nici n-a vazut marea! Hahahaha, insa, cand a dat de ea si i s-a permis scaldatul... Vedeti mai jos reactia/reactiile!
Pentru Athos valurile erau numai provocari si motive de a sari fix in ele, de a le infrunta si dovedi. Cu greu il scoteam din apa si vedeam pe fata lui, disperarea de a mai intra o data. Asa ca i-am facut bucuria, si am stat pe rand, in apa calda si placuta, chemandu-l catre noi si apoi dandu-i comanda de a se duce la mal. A facut asa un du-te-vino de nenumarate ori.
Ii placea atat de mult in apa incat, chiar daca era in aer, el inota in continuare. Hahahaha!
La inceput, nu intelegeam de ce face in halul asta. Apoi ne-am explicat: domnul se stergea de nisip ca sa se usuce mai repede. Numai ca arata ca un snitel pane care trebuia iar spalat. Sau, era o strategie de a mai fi bagat inca o data in apa? Hmm...
La un moment dat, l-am vazut cum tasneste din apa si cum se duce glont intr-o parte a plajei in care nu mai fusese pana atunci. Era undeva la limita cu strada, ca sa zic asa... De ce? Pai vazuse el, de cand era in apa, ceva. Ce? O roata din plastic de la o jucarie de copil. Era pierduta/abandonata si cum nimeni n-a revendicat-o, a intrat in patrimoniul lui Athos! Plus ca a devenit instant elementul de joaca numarul 1!
A alergat non stop, a inotat fara orpire, a fost in culmea fericirii si, intr-un final, a adormit pe plaja ca "aurolacu'"...
Cat timp nu eram la plaja, mergeam la un restaurant unde ne primeau cu Athos si unde patrupedul statea cuminte si rabdator sub masa pana cand noi, stapanii, mancam.
In drum spre casa, de la acel restaurant, era un copac interesant de care Athos era fascinat. Pana la urma, maimuta din el, s-a urcat la inaltime! :)
Ne-am plimbat pe faleza si a primit numai complimente de la cei care il vedeau: "Uite, mami, un cutzu frumos!", "Vezi mai ca exista si caini frumosi?", "Vai, ce frumos e catelul asta!"... La toate aceste afirmatii am raspuns cu un zambet larg, plin de mandrie, si cu un "Multumiiiiim!" pe masura.
In camera pensiunii, Athos cadea lesinat si dormea bustean in cuibul lui, asezat strategic langa patul nostru.
Si drumul de intoarcere catre casa a fost unul linistit in care, dupa ce a privit peisajul sprijinindu-si capul pe umarul meu, s-a asezat frumos pe bancheta din spate si a dormit pana cand am oprit masina in fata casei.
A fost superb si speram ca la anu' sa repetam figura, dar in gasca!
Sau, cam asa ceva... Nu cu mult timp in urma, Ina, stapana lui Honey ne-a abordat pe blog si ne-a facut cunoscut faptul ca Honey ar vrea sa-l cunoasca pe Athos. L-a vazut, l-a urmarit si a ajuns la concluzia ca-i cam place de el. Ca atare, ne-am dat ok-ul asupra locatiei si datei si ne-am intalnit, duminica trecuta, in cutzodromul din Herastrau.
Din secunda in care s-au vazut, s-au placut 100%. S-au pupat non stop, au alergat si au ridicat un nor de praf in cutzodrom. Puiuti nu vor sa faca acum, poate mai la iarna, cine stie, atunci cand Honey va fi pregatita pentru "marele pas". :)
La finalul intalnirii erau amandoi lesinati de oboseala...
Pana una alta, Athos si Honey s-au imprietenit. Despre tanara domnita, va putem spune ca este leita cu Athos, dar ca se prezinta "in varianta feminina". In rest, aceeasi conformatie a corpului, a capului, cu maxilarele mai delicate, la fel si coltii. Ochii si privirea, identice. Singura diferenta evidenta este cea a culorii blanitei: ea e alba ca zapada, Athos este auriu.
Am stabilit sa ne mai vedem, mai ales ca cei doi patrupezi se plac foarte mult. Insa, despre asta, in episodul viitor...
Athos, acasa, lesinat de oboseala, stand cu gandul la Honey...
Toate bune si frumoase pana sa vina Athos la curte. Tania, batrana rasfatata, primea mancare zilnic (conserve facute pasta, laptic si supite)... Papa putin, facea mofturi cat cuprinde, revenea la bol cand avea chef. Era si putin slabita din acest motiv, pentru ca "uita" sa manace.
Dar, in viata ei a aparut un factor de competitie: Athos. Acesta, conform relatarilor, de cum a intrat pe poarta, fix la bolul Taniei s-a dus si "sleap-sleap" din doua miscari a ras totul. Tania, nedumerita, n-a mai apucat decat sa miroasa bolul gol. Ai mei, i-au mai pus catelei o portie noua... Athos, printre picioarele mamei, sleap... a mai furat putin.
Ei bine, de cum s-a prins ca un "inamic" a patruns in curte si ataca integritatea bolului ei, Tania, pe langa faptul ca a inceput sa-si pazeasca mancarea si sa maraie, mananca tot, fara nici un fel de moft. Ca atare, s-a pus pe picioare, nu mai e asa slabita si chiar e in stare sa vada iar! :D
Pe de alta parte, Athos a dat de mancare gatita si, ca atare, face si el nazuri si refuza boabele. Santajul imediat a fost pus la cale cand ai mei i-au dat Taniei boabe inmuiate in supa. Tania s-a prins ca e randul ei sa manace mancarea lui Athos si n-a stat deloc pe ganduri. Vazand ca i se manaca croantele, Athos s-a razgandit... Pana una alta, amandoi manaca mai abitir ca inainte. Ce sa-i faci, competitia e puternica in ziua de azi. Hihihihi!
Athos in schimb, a casunat atat de tare pe bolul Taniei, si pentru ca nu avea voie sa mai mearga la el, a prins un moment liber, l-a furat si praf la facut: bucatele-bucatele... Gestul lui n-a fost intampinat cu bucurie. A fost pedepsit pentru nazbatie si in seara aceea n-a mai primit niciun os. Tania in schimb, s-a ales cu un bol nou si mult mai incapator...
Doamnelor si domnilor, stimati prieteni si vizitatori ocazionali ori ba, va facem cunoscut faptul ca, incepand cu 7 august, anul curent, domnul patruped, pe numele lui din carnetul de sanatate - Athos, a devenit in ani umani, proaspatul posesor al unui buletin. Cu alte cuvinte, pe 7 ale lui august, Athos a implinit frumoasa varsta de doi ani canini, transformati in ani umani: 14. Ca atare, si-a tras si poza de buletin. :)
Anul acesta n-am mai facut mare petrecere, ci ne-am rezumat la una restransa, "in familie". Pentru ca este "in delegatie", i-am facut noi, seara, o vizita pentru a-l felicita si a-i aduce un cadou. Si ce putea sa-l bucure pe el mai mult decat... Ati ghicit, un nou porc!
A alergat ca nebunu' cand a vazut ce a primit si l-a mestecat non-stop, zapacindu-ne pe noi cu chitaitul produs de jucarie.
Dupa ce s-a cinstit cu putina bere (ii place potaii, dar nu-i dam decat "la ocaziunimarete"), a venit runda numarul doi cu surpriza.
Respectiv un ciolan mare si apetisant de vita.
Dar, pentru ca a stat la fiert si era inca fierbinte, ciolanul a fost "cazat" o vreme, la racit, pe o farfurie. Athos insa, cu ochii ca pe butelie, nu a pierdut din vedere nicio clipa pretioasa "atentie".
Si ca sa avem parte si de un "show", am regizat putin furtul ciolanului.
Ideea e ca la finalul zilei, dupa un ospat pe cinste si un galop infernal prin toata casa, Athos a adormit si a visat ca alearga non-stop. Asta ne-au povestit parintii mei a doua zi... :)
Aceasta rubrica este destinata tuturor prietenilor lui Athos care ne vor spune cateva vorbe despre ei si ne vor da si o poza de nota 10. Gata, am lansat provocarea... Sa vedem cine se mai inscrie pe lista!
NicoFilipBlueBella si Bross
Parafrazand o celebra replica din Forrest Gump, am inceput acest post in care va arat o secventa surprinsa cu mobilul in care Athos doarme, dar alearga ca un calut. Imi pare uneori atat de rau ca nu am aparatul langa mine ca sa-l filmez, mai ales cand latra. Si uneori o face cu o atat de mare forta incat nu ne vine sa credem ca nu e treaz. Iar la capitolul "alergat", de multe ori da cu piciorusele fie in perete, fie in mobilier si avem senzatia ca cineva merge prin casa. Nu de multe ori s-a trezit din cauza zgomotelor produse chiar de el si a pornit, ca o tornada captusita cu latraturi (ceva cam ragusite, ce-i drept, pentru ca era abia trezit din somn) spre usa de la intrare.
Postări
