Joaca de catel

Recent, am regasit Porcu' cel mare pe care l-a primit de la Vergi. Era undeva, inghesuit sub un dulap din bucatarie. Il vedeam mereu ca se duce in acolo si tot adulmeca, dar il suspectam ca da tarcoale cartofilor. Are o slabiciune pentru aceste legume. De fiecare data cand curat cartofi sta langa mine cuminte si foarte atant, doar-doar ii pica si lui ceva. Cu toate ca niciodata nu a primit cartofi (cainii nu "proceseaza" cartofii si acestia le fac rau la ficat).

Asa ca, m-a facut curioasa si, cand m-am uita sub dulap, am dat peste jucarie. Asa ca i-am dat-o si de atunci numai cu ea se joaca. Am sa va arat si cum o face...

La culcare...

Uneori, Athos ne surprinde cu niste comportamente tare ciudate, dar in acelasi timp simpatice. De la modul in care stie sa-si ceara iertare cand face o boacana (cu toate ca am citit undeva ca acest tip de comportament este invatat si simulat de patrupede in scopul santajarii emotionale), pana la show-ul galagios pe care il face atunci cand plecam de acasa.

Intr-o zi l-am pacalit. Sebastian a plecat, a armat usa, a inchis-o cu cheia si s-a urcat in lift (toata aceasta suita de actiuni produc o gama de sunete pe care Athos le asociaza cu plecarea noastra). Eu am ramas in casa si l-am urmarit. In secunda in care Sebastian a coborat cu liftul, Athos a inceput sa latre, dar nu asa de nebun, ci cu tinta clara: fereastra vecinei de sus. Chitit pe acea fereastra, a inceput un concert de zile mari care cuprindea si maraituri si pufniri. Nu avea nimic cu usa pe care "noi" abia plecasem, ci cu fereastra tipei de sus. Am tras concluzia ca stie ca e singur si o "asigura" pe vecina ca a ramas stapan pe plantatie si ca pe la el nu se trece, nici macar cu un covor sau pled scuturat pe geam (asta il irita cel mai tare!).

Dar nu despre asta vroiam sa vorbesc in acest post. Ci despre faptul ca, in fiecare seara, cand mergem la culcare, el ne insoteste in dormitor unde are si el patutul lui de somnic. Dar nu o face asa, simplu, ci aduce inevitabil, fara exceptie, dupa el si o jucarioara. Cu alte cuvinte, nu poate sa doarma fara "ursuletul" lui. E foarte simpatic. Si faza dulce e ca atunci cand alege drept "ursulet" bila albastra cu clopotel sau gaina piuitoare, si ii spunem ca nu are voie cu ele, le duce in sufragerie si vine cu o alta, mai putin galagioasa... Cum se poate explica acest comportament? Las specialistii in "psihologia canina" sa ne lamureasca. E ca la oameni? Adica, mai vrea un "fratior sau surioara"? Caci de afectivitate nu duce lipsa deloc.

Interventii rapide

Ieri, Athos a participat la o misiune de salvare: prima din viata lui si suntem tare mandri. Totul a pornit in timpul plimbarii de seara pe care o efectua, tacticos, asa cum in sade lui bine, alaturi de Sebastian. La un moment dat, au inceput sirenele si o masina de pompieri a oprit pe strada noastra. Curios din fire, Athos a vrut sa vada despre ce este vorba. Si cum nu era urma de fum, Sebastian i-a indeplinit dorinta si au mers pe urmele pompierilor. Doi dintre acestia au venit in fuga si s-au postat in genunchi in fata unui canal. Hmmm? De ce oare? Va spun imediat! Cineva a alertat pompierii pentru ca, in acel canal, a cazut un puiut de catel. Si pentru ca nu se vedea nimic, pompierii au luat decizia sa-l momeasca? Cine era dispus sa dea o labuta de ajutor? Athos, fireste, care a venit si el langa gura de canal si a inceput sa scanceasca. Nu dupa multe secunde, s-a aratat la fata si bietul puiut. Un pompier a coborat dupa el si l-a scos la suprafata. Primul care l-a mirosit si a dat CTC-ul a fost Athos, fireste!

Din pacate, Sebastian nu a surprins cu mobilul si ilustratii cu Athos in prim-plan, dar va trebui sa ne credeti pe cuvant. Parol! :) In a doua poza il puteti vedea si pe micutul nefericit, undeva in dreapta, jos.

P.S. Catelusul, din pacate, a ramas tot pe strada, pentru ca nu avea stapan. Sa speram ca nu mai e atat de aiurit ca sa cada in alt canal...

O echipa perfecta

Si week-endul care abia a trecut s-a petrecut, in mare masura, la Ploiesti, de data aceasta la mosia Cristinei. Si cum catelele ei erau cam "date peste cap" - Micu a facut 7 puisori din care au mai ramas doar 6 (nchiar, cine mai vrea o comoara?), Berta era ignoranta, iar Lola incerca sa apere puiii lui Micu, am decis ca Athos, care e un bagacios si jumatate, sa stea cu noi, pe gazon.

Si cum Teei ii plac foarte mult cateii si-l adora pe "Acios", iar lui Athos ii plac copiii, cei doi au facut o echipa perfecta in gradina. Chiar le trecea prin cap Cristinei si lui Robert sa ii inscrie la concurs, la juniori.

Las pozele si filmuletele sa va delecteze.








P.S. Si cum erau extrem de obositi dupa ce au facut cateva ture bune prin gradina, cei doi au luat o mica pauza urmata de o "cana" cu apa. :)

In week-end la mosie

De data aceasta venim cu imagini proaspete, din week-end-ul ce abia a trecut, sfarsit de saptamana pe care l-am petrecut la mosie.

Fireste, cel mai fericit a fost Athos care a avut liber in toata curtea (si nu-s decat vreo 1600mp). A alergat ca bezmeticul, a cercetat fiecare centimetru de iarba, a dat cu nasul si prin zmeura, ce mai, distractie de nota 10.

In prima zi, s-a cam certat prin gard cu cainii vagabonzi. Certat in sensul ca aia latrau ca nebunii, iar el se uita consternat la ei. Atat... Asta pana cand de apucau pe noi durerile de cap si "scoteam bateriile", adica il luam pe Athos de acolo.

A doua zi, a fost o fericire enorma pentru el. Va dati voi seama, caine de balcon, sa iasa el dimineata la prima oara si sa se bucure de natura... Mmm, frumos. Apoi au inceput micile plimbari de recunoastere, culesul betelor, rosul lor.

Dragut a fost cand incerca sa ia un betigas din vie... cu toata via dupa el! :) Hehehehe, l-am orpit la timp.

Apoi Sebi s-a apucat sa tunda iarba, iar Athos a fost mereu langa el. Nu stim exact daca ii bifa pe fisa de performanta daca are capacitatie necesare sau, pur si simplu, ii facea galerie. Oricum, ideea e ca ii era lui Sebi de mare folos. A se vedea in filmulet...

Totul bine si frumos pana cand, la un moment dat, Athos a venit la noi si a inceput sa ne arate ca se scarpina la urechi, ca stie sa se tavaleasca de mama focului si, mai ales, ca ceva nu e in regula. Imediat dupa, au inceput sa-i apara pe cap niste basicute care se mareau pe timp ce trecea. E clar: l-a muscat un paianjen si a facut alergie. Si cum in Ploiesti, duminica, nu stiam niciun cabinet veterinar de care sa fim siguri ca e deschis si in week-end, am strans in graba totul si am fugit catre MarcoVet. Pe drum, Athos se umfla din ce in ce mai tare pana cand a ajuns in faza in care nu i se mai puteau deschide ochii. Arata ca un share pei. Mai grav e ca incepuse chiar sa se inece.

Intr-un final am ajuns la clinica unde i s-a facut o injectie cu antialergic. Dar nici aici peripetiile nu s-au oprit. La prima incercare, vena facea figuri si nu statea intepata. Cand, intr-un final doctorul a reusit, Athos a retras foarte incet labuta, dar sufcient sa iasa acul. Apoi i sa spart vena... S-a incercat si pe un picior... Nu se gaseau venele. Dupa ce a fost ras si pe a doua labuta din fata, a mai venit inca o asistenta. Asa ca eram 4 oameni calare pe vena bietului caine. Intr-un final a cedat... si s-a lasat injectata.

Am plecat acasa si dimineata Athos era deja ca scos din cutie. Si-a revenit complet.

Uite asa am mai avut noi un week-end relaxant! :D


P.S. De acum in colo, voi avea in permaneta cu mine pentru Athos un antialergic in caz de intepatri neprogramate.

Distractie de ziua Copilului

Pentru ca si el e inca un copil (va face doi ani canini abia in august, iar in ani umani se apropie de varsta buletinului), Athos a fost luat "pe sus" de Sebi si dus in Parcul Carol, acolo unde Metropotam a organizat o intalnire speciala, la care au fost prezenti nu numai copii, ci si oameni mari si caini.

Pentru ca n-am avut cum sa ajung si eu, am aflat din povestiri, exact asa cum anunta si Sebi la el pe blog, ca toata lumea s-a simtit bine. " Athos a reusit sa se ia la harta cu un catel numit… “Sapte”, Anton a latrat in continuu la o superba catelusa labrador, iar Tascha a stat mai mult ascunsa in spatele Ginei."

Ei, altercatia cu Sapte a fost in felul urmator: Athos statea legat, linistit pe iarba cand acest domn Sapte (catel de lupte), s-a repezit fara avertisment la el. L-a muscat de vreo doua ori (nu grav) si l-a tavalit bine. Trezit din valmasala asta, Athos s-a imparosat, s-a ridicat pe cele patru-i labute si a muscat si el. Pai cum adica...

Asta se intampla cand unii stapanii nu-si tin cainii agresivi legati. Ideea e ca Athos a scapat cu bine din incaierare...

Pentru mai multe poze, navigati pana la Sebi pe blog! :)

Bunul samaritean

Azi, la plimbarea de dimineata, Athos si-a aratat pentru a treia oara, fata lui de bun samaritean (in lumea caineasca)...

Cum se plimbau asa, fumos si agale, baietii (a se citi aici Sebi si Athos), au zarit foarte aproape un alt catel, un cocker auriu, speriat, agitat si extrem de dezorientat. De doua ori cica a incercat sa treaca strada si masinile l-au ocolit la milimetru. Sebi a vazut la gatul catelusului un medalion si, pentru ca se gandea ca pe acesta trebuie sa fie notata o adresa sau un numar de telefon, a vrut sa se apropie de patruped. Cockerul s-a speriat si a fugit. O femeie care facea curat intr-o gradina a dat cu matura in el. Va dati seama ca s-a speriat si mai rau. Cand Sebi s-a apropiat de ea, aceasta si-a justificat comportamentul spunand ca: "E un caine vagabond, scapat de la hinghieri, domnule! Nu vedeti ca are si banut la gat! Ei l-au pus ca sa-i recunoastem. O fi si turbat! Feriti-va de el!". No coment!!!

Atunci i-a veit o idee lui Sebi. L-a scos pe Athos din lesa si i-a dat comanda "Joaca". Aceasta presupune un "atac" vijelios inspre patenerul de joaca, atac insoti de mesaje de pace, fireste... Si, cum s-a apropiat de cocker, Athos i-a atras atentia si, incet, incet, l-a adus pe acesta mai aproape de Sebi. Cand distanta a fost suficient de mica, cockerul a fost prins de zgarda. Chiar in acel moment, in care Sebi "il cauta de numar de telefon", a auzit in departare o voce epuizata a unei femei cu parul carunt: "Tineti-l va rog, tineti-l!". Era stapana lui care a venit si l-a luat, tremurand toata...

Si uite asa, Athos si Sebi au salvat un catel. Este al III-lea pe lista. Primul a fost Tano si al II-lea un boxer pierdut dintr-o curte din apropiere, unde era venit in vizita. Tehnica de "prindere" a fost identica. Bravo baieti! :)

Umilul...

Athos este un catel cuminte. O spun din start ca sa evitam orice confuzie sau aluzie. E linistit, iubitor, nu are crize de nervi (precum alti catei, mai ales cei din rase micute), daca noi dormim, doarme si el ca valiza-n gara... Ce mai! E al nostru! Ca de, fiecare cioara-si vede puiul cel mai frumos.

Singura lui "iesire" din acest tablou idilic este atunci cand se bucura. Pai daca l-ai prins in astfel de momente o simti de cele mai multe ori chiar pe pielea ta, dar mai ales pe picioarele tale! Da din coada cu atata frenezie incat, daca i-ai pune o toba sub ea, ar bate un ritm de Rio de nota 10. Apoi, daca bucuria este maxima, mai da si cateva ture prin toata casa. Isi baga capul intre umeri, urechile si le salta putin, dar le tine lipite de cap si coada aproape intre picioare... si dai, si fugi, si derapeaza pe parchet, pe gresie, izbeste-te de balcon sau cada... Extraordinar. Eu si Sebi, cand incepe un astfel de spectacol, ne asezam cuminti in fotolii si asteptam fialul "reprezentarii".

Ieri, cand lucram cu diverse obiecte mici si micute, Athos a trecut pe langa mine si, pentru ca avea in vizor o harjoaneala cu Sebi, a inceput sa dea frenetic din coada, imprastiind pe jos toata munca mea... Mmm, mama ta de caine! Hahahaha, imediat s-a prins ca a comis-o si a devenit umil. Eu tocmai eram in procesul de pozare a unor ardei iuti, asa ca l-am prins si pe domnu' in cadru... :) Iata ce fata umila baga atunci cand se simte cu musca pe caciula. E un dulce!

Dedicatie pentru Vergi

Am pastrat acest moment special pentru a-l posta astazi. De ce? Pentru ca este ziua lui Vergi si vrem sa-i facem un cadou virtual.

Cu ceva timp in urma, Vergi a sosit in Bucuresti aducand tocmai din Germania, special pentru Athos, un porc (o varianta mai mare a lui Porcu'). Faza faina e aceea ca, asa cum ne-a povestit chiar ea, a cumparat jucaria si a pus-o tacticos in geanta. Insa, dupa un timp, a uitat de ea si cand a apasat din greseala pe geanta aceasta a piuit groznic provocand o sperietura urmata de un hohot de ras, asta dupa ce si-a dat seama care este reala sursa a piuitului. Si povestea era cat pe ce sa se repete si in vama... Hahahaha.

Vergi, LA MULTI ANI si Athos iti multumeste mult de tot pentru imensa surpriza.

P.S. Chiar inainte cu cateva ore de a-i inmana cadoul, Athos a gasit sub un fotoliu, chinuit si vai de el, Porcu' mic. Asa ca surpriza ta a avut proportii uriase, Porcu' mic fiind rapid (re)abandonat...

Cum calatoreste Athos

Ce-i drept, iar am lipsit cam multisor... Sorry. Insa, revenim cu forte proaspete si aducem in atentia voastra o alta calitate a lui Athos: este un bun companion in masina, chiar si atunci cand imparte canapeaua din spate cu cineva.

Printr-o conjunctura, am avut ocazia de a o aduce pe Viorica de la Ploiesti, in Bucuresti. Numai ca, noi venisem cu Athos, asa ca Vio si el au impartit bancheta din spate. La inceput, Viorica era convinsa ca Athos o sa fie tare agitat si ca se va supara ca cineva ii ocupa locul. Cand colo, surpriza: a stat cuminte din prima secunda si, ca sa-i arate ca totul e ok, dupa vreo 10 minute de la plecare, s-a facut colac si a adormit cu capul langa Viorica. La un moment dat, ca sa fie sigur ca totul este in ordine, a pus si o labuta pe ea ca sa o protejeze. Ceva de genul: "Nu-ti fie teama, te apar eu... chiar daca dorm!". :P

Poza e facuta cu mobilul si nu are cine stie ce calitate. :)