Restantierii de pe blog!

Da, da... stim, am chiulit de pe blog. Am fost plecati, noi stapanii, si din acest motiv s-a cam pus praful printre randurile de aici. Dar am revenit cu forte proaspete si multe povestioare care ne-au ajuns si noua pe la urechi.

Cat timp am fost eu si Sebastian hoinari prin lume, Athos a fost rasfatatul numaru' 1 al parintilor mei. In primul rand, a facut cam ce l-a taiat pe el coada, a supervizat toate activitatile care s-au derulat in casa aflata in plina amenajare, a dat CTC-uri, a urcat si a coborat toate scarile din casa, a privit lumea de sus de pe terasa, a aflat ultimele barfe canine din cartier si, cel mai cel, a fost numit "ucenicul numarul 2". :)


Ne-a fost tare dor de el si abia asteptam sa-l vedem, cu toate ca stiam ca ne va intampina un sac maaaare de praf si var. Si nu ne-am inselat. Cand dadeai cu mana in el, iesea praf ca din covoarele din institutiile publice. Hahahaha. O fericire mai mare pe coada lui ca atunci cand ne-a zarit, n-am mai vazut la Athos. De cum am sunat la poarta l-am vazut ca se infiinteaza primul, ii taie calea Taniei (cateaua mea - o babornita care o sa faca 18 ani curand) si freamata la usa sa se deschida. Ne-a aratat apoi noul lui cuib (o patura improvizata pe care a adunat toate lemnele si lemnisoarele din curte), jucaria lui preferata: un butuc pe care nu prea stia si, la drept vorbind, nici nu prea avea cum sa-l prinda cu coltii si asa mai departe.


Franti si noi de oboseala, ne-am luat patrupedul si am poposit in home sweet home. Acasa, Sebi l-a spalat temeinic pe "santierist" si, ca totul sa fie frumos, i-am inaugurat noul patut: unul foarte mare (XL) luat de la IKEA, din "delegatie". Reactia? O sa o vedeti in filmulet.


Una peste alta, dupa reintalnire, joaca, regasirea casei dragi, o baie pe cinste, un papic consistent, un patut nou... ce urmeaza? Va zic eu: un somn neintrerupt de 12 ore! Si ma refer aici la Athos! Hihihihihi.