Dupa blocuri

Athos are cativa prieteni in spatele blocului. De fiecare data cand mergem la plimbare, luam in calcul si o vizita pe la curtile cu caini prietenosi. Zic asa pentru ca la o curte sunt doi catei nebuni de-a binelea, de care se fereste fiecare vietate mai putin, fireste, stapanul lor. Iac. Dar nu despre asta vreau sa povestesc, ci despre intalnirea pe care o are mai mereu Athos cu Emi, catelusa alba cu pete negre din curtea cu gard de lemn. De fiecare data cand se vad, cei doi se alearga unu' pe celalalt, netinand cont de fapul ca uneori fuga lor impiedica lumea care mai circula pe strada sau ca locul de joaca e, din greseala, curtea altor vecini. Mai nou, s-a alaturat echipei inca un caine mic care, initial, nu stia de "parteneriat" si s-a speriat extrem de tare cand l-a vazut pe Athos, care e mult mai mare decat toti, cum vine ca un uragan spre el. Saracu' a fugit speriat in curte chitaind, Athos dupa el, Emi urmandu-l. In coada listei sunt si eu care nu stiam cum sa-l scot mai repede pe Athos din curtea vecinului ca sa nu-i traumatizez psihic potaia. Hahahaha. Toata distractia a fost surprinsa de Sebi, de la balcon.

Tehnica proprie

Ii place iaurtul: simplu, cu fructe, de baut, clasic... Nu conteaza. Iaurt sa fie! De cum ma vede ca scot din frigider vreun borcan sau borcanel cu iaurt, ma insoteste happy din bucatarie pana la mine la fotoliu, unde-mi place sa savurez lactata. In secunda doi in care remarca faptul ca am inceput sa pap, fuge la el in cuib, se face covrig intr-o pozitie anume astfel incat sa fie in permanenta cu "ochiu' pe mine". Si sta cumintel asa pana cand il chem. Ma indur si las putin iaurt in borcanel (plus surplusul de pe peretii acestuia).

"Athos! Aici!" si imediat se executa, ducand la indeplinire perfecta si restul comenzilor care succed. Apoi vine momentul deliciului in care primeste iaurtul. Daca in cazul borcanelelor mici, operatiunea se finalizeaza repede, ei bine, la cele mari, are nevoie de putin ajutor si aceasta pentru ca ii ajunge mai greu limbuta pana pe fundul recipientului. Papa cu atata pasiune incat, de cele mai multe ori, inchide ochii.

Azi a sosit un nou moment "de iaurt". Numai ca, de data asta, Athos a aplicat o tehnica noua. Iata cum se practica aceasta...

Papic en gros

Unul dintre cele mai asteptate momente este acela al "alimentarii" butoiului cu papic. Cam la 5-6 saptamani, mergem la shop-ul veterinar si ii achizitionam micutului un sac mare de 15 kg de hrana Bosch pentru adulti. Este vorba despre un sortiment special pentru care medicul veterinar ne-a dat ok-ul.

Bosch Adult Maxi este o mancare echilibrata pentru cainii adulti din toate rasele de talie mare. Este un aliment dedicat cateilor cu activitate normala, satisfacand nevoile energetice si nutritionale ale patrupedelor care apartin taliilor mici si mari, printre care si labradorii, fireste.

De cum il vede pe Sebi ca intra pe usa cu sacul pe spate, precum Mos Craciun, Athos devine foarte fericit, topaind in stanga si in dreapta, dand ture-ture prin bucatarie...

Cand turnam continutul sacului in butoiul lui special pentru hrana, facem un zgomot infernal, dar cu toate acestea Athos e prezent cu CTC-ul. Miroase hrana, stranuta de la praful care se produce si da frenetic din coada. E extrem de fericit.

Si pentru ca cei de la magazin ne cunosc si mai ales pentru ca Athos face tot timpul impresii bune cand mergem acolo, la fiecare sac achizitionat, pe langa un procent decent de reducere, Athos mai primeste si cate o jucarie. Imediat ce terminam operatiunea "umple butoiul", el stie ca va primi si o noua piuitoare sau un nou os cu cine stie ce arome si mirosuri... S-ar putea, totusi, Pavlov asta sa fi stiut el ceva... Hahahaha!

In parc cu Ike

Ne-am reluat obiceiul de a ne revedea in parc cu Sylvia si Ike. Ce-i drept, frigul de afara si programul care a inceput (cu mii de cursuri in week-end) ne determina pe noi, stapanii, sa mai tragem chiulul de la "programari" (Scuze Sylvia!!!). Dar, cu toate aceste impedimente, "baietii" se revad si se simt bine impreuna: joaca-i joaca, alergatul e alergat, betele sunt bete si asa mai departe.

Zici ca-s siamezi si ce face unu, imita la indigo celalalt. Ike are avantajul ca este mai mare (si fizic, si ca varsta) si-l cam "face" pe Athos la trante. Athos, pe de alta parte, e mega-insistent si parsiv si daca a ochit batul lui Ike, face ce face si tot i-l ia. Frumos e sa-i privesti cum se joaca si cum se incita unu pe celalalt la alergari si tumbe. Plus ca, locul cel mai bun pentru harjoneala este, fireste, in picioarele noastre!

Va las spre delectare, o suita de crampeie de la ultima "sesiune foto".

Mai nou... tai frunze la caini

Ei bine, de acum incolo, stiu ca "tai frunze la caini" cu folos. Sunt probabil, printre putinele persoane (imi inchipui totusi ca Athos nu e unicat), care a reusit sa dea un alt sens zicalei abia amintite. Cum vine asta? Simplu? Azi, cand ne-am intors de la cumparaturi, am ajus si la cele doua salate pe care abia le-am achizitionat, urmand sa le pun in frigider. Cand am luat una dintre ele, o bucatica mica dintr-o frunza a picat pe jos. Athos a ochit-o si hap(!) a si luat-o fugind repede-repede la el in cuib (acolo se duce imediat ce primeste ceva bun de genul pastile, biscuiti canini, fructe sau betisoare din piele de vita). Cand am ajuns si eu la el, l-am vazut cum mesteca tacticos la frunza. Ok, imi zic... Frate, esti bun de dat pe net! :)

P.S. Athos primeste in fiecare zi mancare pentru caini, in cantitate normala ("doza" recomandata de medicul veterinar). Si azi, inainte de frunza, a mancat. Asta asa, ca sa nu ne "acuzati" cum ca, Doamne fereste, tinem cainele flamand! Hahahahaha!

Prima ninsoare

Azi a nins ceva mai serios in Bucuresti si s-a asezat un strat de zapada prin toate gradinile. Abia am asteptat sa ajung acasa si sa-l scot pe Athos la o plimbare, astfel incat sa fie primul caine care strica perfectiunea fulgilor de nea. Si am reusit!

De cum a iesit din scara blocului a intrat intr-o alergatura continua, incercand parca sa atinga fiecare particica de omat existenta in jurul lui. Asa s-a bucurat Athos de prima zapada din acest an (a se vedea filmuletele).

Si ca bucuria sa fie maxima, el a impartasit-o si cu Bono si Tasha care au venit si ei la joaca. O distractie pe cinste intre 3 labradori de nota 10. :)

Athos are zgarda metalica - asta pentru a se deosebi de Tasha care este o "goldanita".

Un 2009 la inaltime

Mda, a trecut si Revelionul si iata-ne intr-un nou an care, speram noi, sa ne aduca numai bucurii din partea lui Athos. Si daca ne luam dupa modul in care au decurs primele momente ale intrarii in an, ar trebui sa zicem ca o sa fie la inaltime. O sa va spun si de ce...

De cand au inceput baietii sa arunce cu pocnitori si artificii, Athos s-a aratat tare interesat si in acelasi timp deranjat de acest fenomen neobisnuit. El a mai prins la viata lui un Revelion, dar cred ca a uitat ce s-a intamplat atunci, el fiind tare micut... LOL. Asa ca, a stat mai tot timpul pe balcon incercand sa se prinda de unde vin zgomotele si mai ales, unde se duc. In momentul numararii si La Multi Ani-ului, a stat langa noi privindu-ne tare atent. Si cum noi am inceput sa bombardam totul in jur cu artificii, l-am urcat si pe dom`nu' sus pe balustrada, ca sa vada mai bine ce si cum. Ei, acum v-ati prins de ce am zis "la inaltime". Un 2009 super fericit va uram!

Amintiri de la Craciun

Iata cum a mai trecut un an si cum, pentru a doua oara, a venit Mos Craciun si la Athos. Era si normal sa vina penru ca a fost un catel cuminte si dragut (a se vedea tot blogul) care merita un cadou pe masura.

Si cum Mosu' stie foarte bine ce-i place micutului si ce anume ii provoaca o bucurie enorma, a impachetat frumos cadoul si i l-a lasat la baza bradului. Cand a sosit momentul primirii pachetelor, Athos ni s-a alaturat. L-am lasat sa adulmece tot si sa-si aleaga cadoul. Am avut emotii, crezand ca va pleca cu una dintre pungutele noastre, asa cum a facut cu cadoul tatalui meu, atunci cand am fost la ei la brad. Sa va spun povestioara. Eram la masa si, la un moment dat, am auzit un fasait suspect. Cand l-am chemat pe Athos, acesta a venit tare mandru la noi, tragand dupa el punga mare de cadouri in care era pachetul pentru tatal meu. Hahahaha, asa ne-am dat seama ca Athos s-a angajat ca spiridus al Mosului. :)

Daca la ai mei a "furat" un cadou nemeritat, la bradul nostru el si-a ales fix "atentia" lui si anume un porc mic si piuitor. Nu va spun ce bucuros a fost, ci va las sa urmariti dovezile. Atentie! Cei care stau prost cu nervii sa nu dea play! :)

Aceasta este o gargarita gasita in bradul nostru.