Bunul samaritean

Azi, la plimbarea de dimineata, Athos si-a aratat pentru a treia oara, fata lui de bun samaritean (in lumea caineasca)...

Cum se plimbau asa, fumos si agale, baietii (a se citi aici Sebi si Athos), au zarit foarte aproape un alt catel, un cocker auriu, speriat, agitat si extrem de dezorientat. De doua ori cica a incercat sa treaca strada si masinile l-au ocolit la milimetru. Sebi a vazut la gatul catelusului un medalion si, pentru ca se gandea ca pe acesta trebuie sa fie notata o adresa sau un numar de telefon, a vrut sa se apropie de patruped. Cockerul s-a speriat si a fugit. O femeie care facea curat intr-o gradina a dat cu matura in el. Va dati seama ca s-a speriat si mai rau. Cand Sebi s-a apropiat de ea, aceasta si-a justificat comportamentul spunand ca: "E un caine vagabond, scapat de la hinghieri, domnule! Nu vedeti ca are si banut la gat! Ei l-au pus ca sa-i recunoastem. O fi si turbat! Feriti-va de el!". No coment!!!

Atunci i-a veit o idee lui Sebi. L-a scos pe Athos din lesa si i-a dat comanda "Joaca". Aceasta presupune un "atac" vijelios inspre patenerul de joaca, atac insoti de mesaje de pace, fireste... Si, cum s-a apropiat de cocker, Athos i-a atras atentia si, incet, incet, l-a adus pe acesta mai aproape de Sebi. Cand distanta a fost suficient de mica, cockerul a fost prins de zgarda. Chiar in acel moment, in care Sebi "il cauta de numar de telefon", a auzit in departare o voce epuizata a unei femei cu parul carunt: "Tineti-l va rog, tineti-l!". Era stapana lui care a venit si l-a luat, tremurand toata...

Si uite asa, Athos si Sebi au salvat un catel. Este al III-lea pe lista. Primul a fost Tano si al II-lea un boxer pierdut dintr-o curte din apropiere, unde era venit in vizita. Tehnica de "prindere" a fost identica. Bravo baieti! :)

Umilul...

Athos este un catel cuminte. O spun din start ca sa evitam orice confuzie sau aluzie. E linistit, iubitor, nu are crize de nervi (precum alti catei, mai ales cei din rase micute), daca noi dormim, doarme si el ca valiza-n gara... Ce mai! E al nostru! Ca de, fiecare cioara-si vede puiul cel mai frumos.

Singura lui "iesire" din acest tablou idilic este atunci cand se bucura. Pai daca l-ai prins in astfel de momente o simti de cele mai multe ori chiar pe pielea ta, dar mai ales pe picioarele tale! Da din coada cu atata frenezie incat, daca i-ai pune o toba sub ea, ar bate un ritm de Rio de nota 10. Apoi, daca bucuria este maxima, mai da si cateva ture prin toata casa. Isi baga capul intre umeri, urechile si le salta putin, dar le tine lipite de cap si coada aproape intre picioare... si dai, si fugi, si derapeaza pe parchet, pe gresie, izbeste-te de balcon sau cada... Extraordinar. Eu si Sebi, cand incepe un astfel de spectacol, ne asezam cuminti in fotolii si asteptam fialul "reprezentarii".

Ieri, cand lucram cu diverse obiecte mici si micute, Athos a trecut pe langa mine si, pentru ca avea in vizor o harjoaneala cu Sebi, a inceput sa dea frenetic din coada, imprastiind pe jos toata munca mea... Mmm, mama ta de caine! Hahahaha, imediat s-a prins ca a comis-o si a devenit umil. Eu tocmai eram in procesul de pozare a unor ardei iuti, asa ca l-am prins si pe domnu' in cadru... :) Iata ce fata umila baga atunci cand se simte cu musca pe caciula. E un dulce!

Dedicatie pentru Vergi

Am pastrat acest moment special pentru a-l posta astazi. De ce? Pentru ca este ziua lui Vergi si vrem sa-i facem un cadou virtual.

Cu ceva timp in urma, Vergi a sosit in Bucuresti aducand tocmai din Germania, special pentru Athos, un porc (o varianta mai mare a lui Porcu'). Faza faina e aceea ca, asa cum ne-a povestit chiar ea, a cumparat jucaria si a pus-o tacticos in geanta. Insa, dupa un timp, a uitat de ea si cand a apasat din greseala pe geanta aceasta a piuit groznic provocand o sperietura urmata de un hohot de ras, asta dupa ce si-a dat seama care este reala sursa a piuitului. Si povestea era cat pe ce sa se repete si in vama... Hahahaha.

Vergi, LA MULTI ANI si Athos iti multumeste mult de tot pentru imensa surpriza.

P.S. Chiar inainte cu cateva ore de a-i inmana cadoul, Athos a gasit sub un fotoliu, chinuit si vai de el, Porcu' mic. Asa ca surpriza ta a avut proportii uriase, Porcu' mic fiind rapid (re)abandonat...

Cum calatoreste Athos

Ce-i drept, iar am lipsit cam multisor... Sorry. Insa, revenim cu forte proaspete si aducem in atentia voastra o alta calitate a lui Athos: este un bun companion in masina, chiar si atunci cand imparte canapeaua din spate cu cineva.

Printr-o conjunctura, am avut ocazia de a o aduce pe Viorica de la Ploiesti, in Bucuresti. Numai ca, noi venisem cu Athos, asa ca Vio si el au impartit bancheta din spate. La inceput, Viorica era convinsa ca Athos o sa fie tare agitat si ca se va supara ca cineva ii ocupa locul. Cand colo, surpriza: a stat cuminte din prima secunda si, ca sa-i arate ca totul e ok, dupa vreo 10 minute de la plecare, s-a facut colac si a adormit cu capul langa Viorica. La un moment dat, ca sa fie sigur ca totul este in ordine, a pus si o labuta pe ea ca sa o protejeze. Ceva de genul: "Nu-ti fie teama, te apar eu... chiar daca dorm!". :P

Poza e facuta cu mobilul si nu are cine stie ce calitate. :)