Athos - micul Leutz

Suparare mare

2012-01-31T12:38:00.003+02:00

Astazi a fost mare suparare in padoc. Grea mai e viata de catel... Nu de alta, dar toata ziua trebuie sa ai grija sa vezi cine trece pe strada, pe langa casa, pe langa gard, sa-l certi, sa-l latri, sa-i comunici ca n-are de ce sa faca asta si asa mai departe. Dar ce te faci cand "inamicii" sunt sus pe casa si mai si arunca cu zapada de acolo. Ei, atunci e supararea mare. De atatia nervi cati i-au facut, Getuta s-a inchis in cotet si de acolo comenta nevoie mare. A fost un concert pe cinste, asezonat, din cand in cand, si de iesiri spectaculoase! :) Fireste ca si Athos si Piciu au "cantat" si ei. Asa ca am avut parte de un spectacol prelungit. Hahahaha.

Cum ne-am pregatit noi de sezonul rece

2012-01-25T17:14:00.010+02:00

Cum era si cazul, dupa doi ani, cotetul celor trei s-a mai deteriorat putin de la vant, ploi si ninsori. Asa ca noi, stapanii, am decis sa le facem o bucurie patrupezilor si sa renovam "vila". N-am pregatit cu pensule, vopsea si lac de iahturi (sa reziste precum vaporul), schite si material de izolatie (contra focului - asa ca Piciu se poate juca cu bricheta in cotet - hahahaha, glumeam!) si am trecut la treaba.

Pasul 1: Am scos acoperisul, l-am refinisat acolo unde Piciu si-a incercat dintii cand era micut si ne-am apucat sa-l vopsim. Dupa 2 mani de vopsea, am dat cu lac. Lucesteeee!

Pasul 2. Am lacuit tot cotetul pe exterior. Acum arata ca-n revista.

Pasul 3. Am captusit tot cotetul cu izolatie. Vrem ca in iarna asta sa nu fie pic de vant sau curent la ei in "casa".

Fireste ca Athos si Piciu au fost tare nedumeriti si apoi curiosi sa vada ce facem noi. Iar in momentul in care am mutat cotetul si i-am scos capacul, au intrat in el. "Mmm, parca ceva lipseste..." si se uitau in sus! Cand Sebi a trecut la prinderea placilor a fost mare haz pentru ca vroiau si ei inauntru sa vada ce si cum.

Doar Getuta a privit intreg spectacolul din departare. Si cum cotetul a fost gata, a fost prima care s-a instalat. CTC-ul a fost bun pentru ca n-a mai iesit din el pana in momentul in care s-a servit masa. :)

Si a venit iarna si la noi

2012-01-25T15:20:00.016+02:00

Da, asa e. Mai intai timd, cu cativa fulgi care mai repede s-au topit pe catei, decat sa se depuna. Rezultatul? Trei blanosi uzi, dar in tendinte... Stilul punk cu tepi peste tot.

La inceput au fost tare contrariati de ce se intampla. Parca asteptau niste raspunsuri la intrebarea "Ce e chestia asta?". N-a fost chiar atat de rau, pentru ca s-a totit repede tot ce a apucat sa se depuna. Astazi insa, povestea e scrisa dupa alt scenariu, dar mai serios am zice.

Dimineata cand ne-am trezit, totul era de un alb imens. Doar cotetul ce se zarea in curte. In el, parea ca nu locuia nimeni. Concluzia? Tot cateii stateau inghemuiti undeva in spate... Hahahaha. Daca incercai sa-i privesti, aratau ca un catel imens cu trei capete! :)

Cum au primit un semn de la noi, cum au si prins curaj si au iesit. Am profitat chiar de o pauza in care vantul nu mai viscolea, asa ca am scos si aparatul si i-am surprins pe Athos, Piciu si Getutza intr-un peisaj de basm. Sebi a pus mana pe o lopata si le-a readus la "lumina zilei" bolurile. Si pentru a usura viata in padoc, le-a croit si cateva alei... :)

Ce? Ninge?

Athos ud

Veverita "de cotet"

Getuta evita pe cat posibil contactul cu apa,

indiferent de starea fizica in care apa se gaseste...

Piciu fleasca zis si Semifoca

Ati auzit ca ninge? Iar?

Mmm, sa ma bucur, sa nu ma bucur...

Ok, am iesit. Dar ce sa fac acum?

Eu zic ca cel mai bine stam in cotet!

Dar trebuie sa ma asigur ca stapanii sunt si ei la adapost...

Ok, nu ma bucur...

Mai dureaza mult sedinta asta foto?

Vreau sa ma retrag in vastele mele apartamente...

Momente

2011-11-10T14:30:00.000+02:00

Sunt foarte dese (zilnice) momentele in care mergem la catei "ca sa ne luam energie". Asa spunem noi. E un mod de "terapie cu catei". V-am bulversat? Sper ca nu.

Am sa va prezint chiar acum cateva mostre din astfel de sedinte in care Athos, Piciu' si Getutza vin si ne ofera acea dragoste sincera pe care un animal nu o poate mima. Tanjesc si ei sa ne arate, care mai de care, cat de mult ne indragesc si vor sa ne acapareze toata atentia si mangaierile.

Iata cum arata un strop de bucurie!

Si asa am sarbatorit noi cei 4 anisori!

2011-08-08T15:23:00.044+03:00

Publicaţi postare

Si a fost si ziua lui Athos. Maaaaare zi, pentru un maaaaare catel. Cum era si firesc, pentru ca tot a devenit o traditie, i-am serbat si in acest an ziua cu mare fast si tam-tam. Am inceput de dimineata cu rasfatul. Printre activitatile zilnice obisnuite am inserat in doze egale, momente speciale. Primul a fost cel in care i-am facut o surpriza si am adus in tarc o noua jucarie. Fireste ca a si inhatat-o si numai el vroia sa se joace cu ea. Avea si un motiv, zice el, intemeiat: era o mingiuta ALBASTRA.
Nu ma puneti sa va explic pentru ca nu stiu ce a vrut sa zica... :D

CAPITOLUL I - Mingiuta albastra

O mingiuta din silicon, tocmai buna de rontait...

Oau, ce am primit? Ce am primit!!!

Am o jucarie nou, o la-la, o la-la!

Drept la tinta.

Hai, nu veniti sa va jucati cu noi?

O vreau! E a mea, e a mea!

Bai, ce tare e jucaria asta!

Hai ca o prind! Hai ca o prind!

Oare cine o prinde?

A, nu! Iese din tarc!!!

Ce fete disperate aveau... Hihihihi!

Nenea, nenea? Ne dati si noua mingeaaaaa?

Athos isi primeste mingiuta albastra.
Cred ca era in stare sa stea si-n coada, numai sa i-o dam mai repede... :D

Mingea asta e suuuper tare!

CAPITOLUL II - Oasele afumate

Dupa ce a trecut momentul cu joaca si s-au cam plictisit, am mai asteptat cam o ora si am scos din sertar a doua surpriza. De data aceasta: delicioasa! Am achizitionat de la PetShop, special pentru catei, niste oase mama-mama, afumate si tratate astfel incat sa fie un deliciu de la A la Z. Si credeti-ne pe cuvant ca asa au fost. Priviti dovada...

Oase afumate si imbibate cu felurite vitamine, proteine si alte "ine".

Lui Athos nu-i venea sa creada ca o sa primeasca un mega os.

Am un os, am un os! Ati auzit? Am un os, am un os...

Da, da, da, imi place! Si incurand se va termina... ce ma fac atunci?

Piciu fremata cand a primit osul, iar Getuta era tare atenta...
Poate, poate il scapa si il inhata ea.

Trebuie sa mai cresc putin pentru ca imi e greu sa ma sui pe gard!

Dar pentru un os ca aceasta, fac un efort...

Oau, oau, oau cat e de bun! Oau! Ma repet?

Si ce daca-s eu mica? Si eu pot manca un os mare!
Parol!

P.S. In mai putin de o jumatate de ora nu mai era nici macar aroma de os in tarc...

CAPITOLUL III - Biscuitele

Pentru ca era ziua lui, Athos a primit special de la fata de la PetShop un mega biscuite canin. O delicatete, ce mai, care a starnit papilele gustative si ale lui Piciu si Getutei.

Biscuitele primit cadou de la PetShop

Mmm, ce bine miroaseeee!

Si ce gust bun are...

Lui Athos, cand ceva ii place foarte mult, inchide ochii si savureaza.

Dar noua nu ne dai biscuite???

Ba da! Asa ca Piciu a primit si el un biscuitel...

Si Getuta un biscuite mai micut, asa ca ea...

CAPITOLUL IV - 4 ani si un tort pe masura

Ca in fiecare an, avem grija ca Athos sa primeasca un tort special din care sa-si serveasca si invitatii. Pe langa Piciu si Getuta, a fost chemata la petrecerea organizata mai pe seara si vecina noastra Luna. Asa ca toti cei patru patrupezi au primit fiecare in parte, cate un tort special. :D

Ta-na-naaaaa: Mega tortul de 4 ani!

Aglomeratie mare in tarc: Athos (i se vede doar coada), Piciu (calare pe gard), Luna (mai are de crescut ca sa vada si ea bine) si Getutza (cuminte, pe fundal).

Oaaaaau! Ce fain arataaaaa!
(Athos are limba scoasa de pofta)

Priviti la Piciu. Este exact ca acel copil nelipstit din pozele noastre din copilarie care, atunci cand ni se aducea tortul, era cel mai pofticios! ;)

Tortul lui Piciu, cel cu cifra 3!

Tortul Getutzei, cel cu cifra 2!

Tortul Lunei, cel cu cifra 1!

Tortul sarbatoritului.
Anul acesta li s-a servit patrupezilor un tort gustos
din boabe RoyalCanin, supa de pui si acoperit cu "glazura" din orez.

Hai ca a foat tare fain de ziua mea!

Astazi e ziua mea, da?

2011-08-07T14:00:00.002+03:00

Da, asa este! Astazi, 7 august 2011, Athos implineste frumusica varsta de 4 ani. Laaaa multi aaaaaani!

Ca atare, noi, stapanii lui, i-am pregatit o serie de surprize si cadouri de care se va bucura, fireste, alaturi de Piciu, Getuta si invitata la petrecerea de seara, Luna.

Poze, detatii si marturii de la locul faptei, intr-un post viitor care nu se va lasa prea mult asteptat.

P.S. Nu servim alcool, asa ca nu avem nicio scuza sa lungim ateptarea! :D

De ziua ei, Getutza...

2011-04-20T16:12:00.010+03:00

Pe 15 ale lunii, Getutza a implinit frumoasa varsta de 7 ani. A fost o zi festiva care a adus cu sine o plimbare lunga, un popas in cutzodrom si o vizita la cai. Insa ultimul popas a fost scurt pentru ca, se pare, prezenta cailor nu a fost pe gustul cateilor nostri. :D

Seara am serbat, cum se cuvine, cu un tort imens din orez si ficatei de pui. Mmm, 10 minute nu s-a auzit decat datul din coada. ;)

Surpriza insa a venit cateva zile mai tarziu, respectiv astazi, de la magazinul online Animall care, printr-un curier, i-a expediat Getutei un sac de boabe si o super mingiuta verde cu tepi si tiuitoare. Multumiiiiiiiiim! Ham-ham!

Dar credeti ca a reusit Getutza sa se bucure de cadou?

Astazi e ziua meaaaaa, astazi e ziua meeeeeaaaaa!

Miroase a cai aici!

Si ce daca sunt batrana,

am si eu momente in care copilaresc...

Oare cine a prins bila verde?

Oau ce mingiuta faina a primit Getutza!

Sper ca nu vede nimeni ca am smanglit biluta!

Bai Athos, sunt eu batrana,

dar m-am prins ca mi-ai furat cadoul!

La multi ani Getutzo! :)

Gramada la usa

2011-02-28T14:30:00.013+02:00

Chiar daca toata lumea care vede cotetul cateilor spune ca acesta nu este un cotet, ci o vila, ei bine, cu toate ca dimensiunile ei sunt destul de mari, cei trei patrupezi din dotare stau inghesuiti. Cum asta? Pai, pentru ca asa vrea coada lor.

Am testat si in cotet lejer intra 5 catei maturi sau trei mai mari si patru pui (au fost situatii in care s-a verificat aceasta teorie). Insa, ca-n autobuz, parca locul de la geam e cel mai tare. Asa ca Athos, Piciu si Getutza fac ce fac si cauta sa stea in dreptul usii. E mai usor asa sa stai si la adapost, dar in acelasi timp sa supravegezi zona, nu? Doar ca atunci cand unul dintre ei se aseaza comod acolo, si ceilalti doi vor in acelasi punct. Ca atare, este o aglomeratie mai rau ca in trenul de Constanta de 1 mai. :)

Vreau sa fac RE-CLA-MA-TI-E!

Getutza iar blocheaza intrarea!!!

Nu, nu mai suport situatia actuala!

Este inadmisibil!!!

Vreau sa ies!

Si eu vreau sa ies!!!

O, am reusit!

Pai? Pai? Ati blocat intrarea...

Da? Cine e?

Auzi? Care-i treaba?

Ce zici de faza asta Piciule?

Cine e la usa?

Sarbatoritul lunii

2011-02-15T17:46:00.019+02:00

Ieri, 14 februarie Piciu a implinit un an! Laaaaa multi aaaaani! N-am sarbatorit cu prea mult fast din cauza noastra, a stapanilor, dar promitem ca la finalul saptamanii sa mergem in cutzodrom si sa ne bucuram de aniversarea lui. Totusi, chiar de ziua lui Piciu a fost in centrul atentiei si ca sa fie o zi cu adevarat speciala, toti cei trei (Athos, Piciu si Getutza) au savurat biscuitei sub forma de inimioare (ce sa-i facem, 14 februarie este o zi a iubirii).

La multi ani Piciu!

Who let the dogs out?

2011-02-07T15:11:00.030+02:00

Ei bine, pe acelasi principiu scriu eu acest post. Intr-o zi in care a nins de toata frumusetea si cand la noi la "pension" a venit si Luna, prietena de baza a patrupezilor, m-am gandit sa le fac o bucurie si sa-i duc la cutzodrom si sa-i las sa se bucure de covorul de zapada intact. A fost o adevarata aventura cu patru lese si tot atatea personalitati cu coada atasate de ele. De cum ne-am apropiat de poarta zonei de joaca, toti si-au dat seama ce urmeaza si erau nerabdatori, ceea ce se poate traduce prin lese incurcate si catei suprapusi. Cu greu am reusit sa-i prind pe pelicula si sa-i arat acum cu youtube-ul. :D

Cand am ajuns acolo totul era ca in povesti, o zapada imaculata, proaspat asezata pe pamant si un aer rece si odihnitor in linistea care domnea in zona. De cum am dat drumul "fiarelor", covorul de mai sus a si prins model de labute si dungulite de transee efectuate cu nasul bine infipt in omat. Atmosfera s-a incins imediat, asezonata cu latraturi si o joaca de mai mare dragul. Dar mai bine va las sa vedeti cat de fericiti au fost blanosii familiei.

Atentie maxima

Marea paza si protectie roscata

Prinderea intrusului

Toti cei patru: Athos, Getutza, Piciu si Luna

O portie maaaaaare de inghetata

Trei catei, trei directii diferite

Portret de Piciumete

Aproape tori trei

Semi-Luna

E ceva ascuns aici!

Cucu-bau!

Ghici cine e in poza?

Mega-Athosul

Piciu ne provoaca la joaca

Discutii canine

Bai, asta e zapada mea, da?

Cand vor acasa, isi fac de lucru pe la poarta. Asta e semnalul de plecare...

Sub o atenta supraveghere

2011-01-03T00:16:00.000+02:00

Pentru ca nu vrem ca nimeni sa le dea mancare patrupezilor nostri inafara de noi, pentru a vedea ce anume ii "activeaza", sa vedem cand se apropie cineva de casa noastra si nu in ultimul rand, ci poate cel mai adevarat motiv: pentru ca vrem sa vedem ce fac cateii nostri toata ziua/noapte si daca isi merita sau nu "boabele de calitate" si atentiile marunte pe care le primesc constant, asa, cum ziceam, pentru toate astea am instalat camere video.

Avem experinta de la apartament unde il tineam sub supraveghere pe Athos si unde "paranoia" asta ca se poate intampla ceva s-a si produs. Intr-o zi, Athos a foat tare atras de cutia cu medicamente si in cateva minute a mancat majoritatea pastilelor. Norocul lui a fost ca Sebi se uita la camera chiar in acel moment si a putut sa vina de urgenta acasa. Pe drumul catre casa facut cum numai Schumacher il putea face, vorbea la telefon cu veterinarul si, asistat telefonic de acesta, l-a salvat pe Athos de la un blocaj renal in cel mai fericit caz. Ok, revenind in zilele noastre si la cele trei coordonate, fiecare cu patru picioare si o coada, am instalat tot atatea camere care sa-i surprinda din toate unghiurile. Asa am aflat cine atenta la integritatea visinului, cine a vandalizat cotetul, cui i s-a pus pata pe patut si mai ales la cine latra cateii cel mai tare.

Avem parte de momente haioase in care ii suprindem in situatii hilare, dar astefel de povesti merita narate fiecare in postul personal. ;)

Ningeeee

2010-12-27T13:57:00.005+02:00

Intrebare scurta si la obiect: cine e fascinat de iarna, respectiv de zapada si o poarta chiar si pe nas?

A inceput iar sa ninga, sa vedem cat o sa dureze si cat de alb se va face la cateii nostri in curte. Sincer, ne e cam teama de ninsorile "de alta data" pentru ca ei stau pititi in cotet si nu vrem sa li se acopere intrarea...

Chiar daca e putin cam frig afara, mai ales ca o avem in vizita pe Luna, Getutza si-a facut ceva curaj si iesit afara la o poza. A se vedea atitudinea ei mandra... :)

Athos in schimb, care e un simpatic si jumatate, m-a zarit din curte la geam cum umblu cu mobilul ca sa fac o poza. Si neintelegand el ce anume reprezinta atitudinea mea (eram concentrata pentru a intra in program) a crezut ca e "de cearta" si atunci, smecher, ca sa scape de mustruluiala, a intrat rapid in cotet. Apoi era tare curios sa vada ce am de zis si cum il "caftesc verbal" pe Piciu!

In concluzi ninge si e tare frumos la caini in "ograda".

Amintiri din vremea calda

2010-12-12T14:22:00.012+02:00

Chiar daca vremea s-a suparat si e cam frig afara, noi nu ne-am pierdut din obiceiuri si ne plimbm cu "gasca" prin zona, poposind la final pentru cel putin o jumatate de ora in cutzodrom unde cainii se conecteaza cu nasul in iarba si urmaresc mii de fire invizibile. Insa trebuie sa recunoastem faptul ca ne e dor de vremea buna in care puteam sta, noi stapanii, cuminti pe cate o bancuta savurand o cafea fierbinte si aromata. Acum am inceput sa ne frecam mainile de frig si sa topaim ca sa ne mai incalzim nitel. Hahahaha. Ei in schimb, n-au nicio treaba. Ba din contra, le place foarte mult si acum. Ce-i drept, umbla cu haina de blana la purtator...

Pentru Piciu aceasta este prima lui iarna (el fiind nascut undeva prin februarie anul trecut) si nu-si aminteste prea bine ce si cum cu acest anotimp. Ca atare, incearca sa prinda din fulgii de zapada, se joaca cu bucatelele de omat de pe iarba (le arunca in sus, le impinge si la final le si mananca). Si cum se fac si mici balti in cutzodrom, iar temperatura e scazuta, Piciu a experimentat pentru prima oara notiunea de gheata. Cool!

Getuta e sensibila clasei si nu se atinge decat in mod fortat de zapata/apa. Asa ca sta mai mult pe langa noi si uneori chiar ne anunta ca vrea acasa: se urca cu labutele pe noi si baga figura motanului din Shrek. :)

Athos e stapan pe plantatie si, la cat de greu e, cand trecea pestre crusta de gheata analizata de Piciu o spargea in mii de bucatele. El stie cu ce sa manaca iarna, iar apa, indiferent de starea ei fizica, este intotdeauna pe gustul lui.

Postez acum cateva ilustrate facute zilele trecute cu mobilul (respectiv vineri).

Norocosul sensibil

2010-11-01T17:33:00.004+02:00

Si inevitabilul s-a produs! Cum seara gradele se inghesuie unele in altele pana cand ajung pe minus, cum e un sensibilicos crescut in puf si mai ales pentru ca "a fost bolnav cand era mic", Athos beneficiaza seara de servicii de lux: are voie sa doarma in cuibul lui din casa, de sub scari.

Ne era teama ca a uitat care sunt regulile impuse in casa, asta dupa ce toata vara a stat afara in curte impreuna cu Piciu si Getutza. Dar surpriza, de cum s-a pomenit in fata usii s-a asezat frumos in sezi pe pres asteptand sa-i stergem labutele (una cate una). E atat de haios cum le ridica singur pentru a fi curatate. Apoi rapid, de parca ieri l-am scos din casa, s-a incovrigat in patutul lui. L-am testat sa vedem cat tupeu are si l-am chemat in sufragerie, pe parchet. Ha! Linia imaginara dintre gresie si parchet s-a reactivat, asa ca Athos a venit pana la "bagheta magica", s-a oprit si s-a uitat confuz la noi: "Bai, voi v-ati dilit? Eu n-am cum sa ajung acolo!".

Ca sa testem terenul si mai ales pentru a-l ajuta pe Piciu sa treaca peste o trauma psihologica (despartirea de Athos), i-am adus in casa pentru cateva minute si pe Piciu si Getutza. Daca Piciu s-a bucurat cand l-a vazut pe Athos si a intrat in trepidatii (facea precum catelusul ala din spatele Daciilor de alta data) mirosind fiecare coltisor, Getutza a fost si mai haioasa. Imediat ce a intrat in casa s-a asezat pe un covoras de la intrare si nu voia sa plece de pe el. Timid, timid a pus o labuta si a facut cativa pasi. Motivul? Credea ca gresia este uda sau e apa, ceva de genul acesta si nu vroia, delicata de ea, sa se ude. :D

Sa vedem cum o sa fie cand va ninge prima oara. Daca e nevoie, ne-am gandit deja sa le facem "cartier general" in balconul mare. Nu de alta, dar anul trecut cand a nins, zapada a acoperit in intregime cotetul. :(

Acum va las sa-l vedeti pe Athos in prima lui seara in casa din acest "sezon".

Mos Ene, pe la gene...

2010-10-12T17:57:00.021+03:00

Am strans de-a lungul timpului o serie de poze, toate avand aceeasi tema centrala: patrupezii in relaxare totala. Cu alte cuvinte, i-am pozat cand dormeau, de cele mai multe ori in pozitii de tot hazul. Ceea ce am constatat insa, ca numitor comun, e ca in peste 90% din cazuri Piciu doarme lipit de Athos. Ceea ce ii va aduce cu sigurata un avantaj acum cand sezonul rece se apropie. Insa, ia priviti cat de haiosi sunt blanosii din curtea noastra (Athos, Piciu, Getutza si invitatii lor). Cel mai tare mi se pare Piciu care trece prin toate fazele de Superman in zbor si nu numai. Hahahaha. ;)

Jucarele

2010-09-20T11:12:00.033+03:00

Pe vremea cand era singur in "ograda", Athos se bucura de fiecare jucarie atat timp cat avea el chef. Apoi o abandona pe cine stie unde ca sa o poata redescoperi dupa un timp. Ei bine, acum cand curtea e plina de concurenta, si mai ales cand in vizita mai sunt si alti patrupezi (a se citi aici Luna si Lala), lucrurile se complica exponential. Si ca urmare si distractia e mai mare pentru noi cei care privim de dupa gard.

Prima jucarie pe care Athos a fost nevoit sa o imparta frateste a fost un delicios morcov primit de la Viorica (Multumiiiiim!!!). La inceput, Athos s-a bucurat foarte tare cand a vazut jucaria la noi in mana. Dar, a uramt marele dar... Nu a fost singurul care a vazut jucaria, asa ca a avut puternici competitori in Piciu si Lala. Fireste ca alergatura a si inceput si joaca nu a intarziat.

Insa, posesiv si rasfatat (ca doar asa l-am invatat vreo trei ani), Athos vrea ca el sa fie primul si singurul care se joaca cu jucaria... asta pana cand se plictiseste si o lasa si "pe coltii altora". Si ma refer aici nu numai la morcovul in cauza, ci si la alte jucarii si jucarele, sticle de plastic goale (ooooo, sunt cele mai tari jucarii ever!) sau crocodilul verde pe care Athos l-a primit cadou de ziua lui de la Mihai.

Vreti sa vedeti ce are de indurat Athos pentru micul lui capriciu? Poftiti de priviti mai jos! :)

Frumos, nu?

Marea balaceala

2010-09-06T20:42:00.036+03:00

Si cum alaltaieri a fost o zi superba - poate ca ultima zi de vara din acest an - ne-am strans cu mic cu mare (adica noi cu cei trei patrupezi plus Luna cu stapanii ei si Raluca si am pornit catre "indepartatul" lac din spatele casei. Hahahaha, cu toate ca "ne bate la poarta" acest lac, noi n-am mai fost la el pana ieri.

Am intrat in zona cu pricina si cum afara era cald, apa ademenitoare si cateii insetati, am cautat un loc mai ferit in care sa nu speriem pestii celor care pescuiau si am dat drumul "fiarelor".

Primul care a dat tonul a fost Athos, fireste, care abia astepta sa intre in apa. De cand ii pusese el gand rau lacului... Hahahahaha. Beneficiind de o lansare cu asistenta si urale, Athos a ademenit-o instanteneu pe Luna care, desi are doar 4 luni, a intrat fara niciun pic de teama in apa si au inceput sa pluteasca tare fain.

De pe mal priveau atenti si Piciu si Getutza. Piciu a fost lasat liber in momentul in care a tras catre Athos care era in apa si a picat ca bolovanul in lac. I-am scos zgarda si bandana si l-am lasat sa vedem ce face. Getutza insa se lipise de piciorul meu.

La un moment dat, pe nepusa masa, Piciu a cedat tentatiei si pur si simplu a sarit in apa facand un mare "pleosc" si multe valuri. Fireste ca a dat din labute pana la Athos...

Pentru ca era destul de cald, am decis sa o lasam si pe Getutza libera ca sa bea apa. Asa ca aceasta s-a dus timid pe langa Piciu si a inceput sa lipaie. Apoi ca o doamna a bagat o labuta in apa, apoi alta si asa a facut si ea o "tura de bazin", dar in mod delicat, sa nu i se ude prea tare blanita. Hahahaha!

Hahahaha, si asa ne-am spalat si noi cateii!

Apoi am profitat de campul plin cu mure si noi fetele am inceput sa le culegem facand planuri marete cu prajituri, tarte etc. Draguta a fost faza ca baietii erau cu bicicleta, cateii alergau dupa ea, iar Getutza, fix acolo unde o lasam, acolo statea precum statuia. Nu pleca de acolo oricat de mult mure i-ai fi oferit. :)

Relaxati si fericiti ne-am intors, la pas, catre casa... Frumosa zi de vara! Pacat ca e ultima din acest an...

Pe vremea cand afara era caaaaald si bine

2010-08-30T21:52:00.019+03:00

Acest post ar putea incepe ceva de genul... pe vremea cand afara era vara si soarele ardea de numa-numa', noi am gasit solutia potrivita pentru a-i ajuta pe cei trei imblaniti sa faca fata mult mai usor celor 40 de grade. Prima solutie: o umbrela uriasa. A doua solutie: am imbracat gardul cu plasa din bambus. A treia solutie (si cea mai des folosita, adica zilnic): dusurile. Ei bine, aici incepe povestea. Avem trei caini, trei personalitati total diferite, trei tipuri de comportamente haioase. Cel care se simtea in blana, pardon, in pielea lui era Athos. Pentru el apa este ca si mediul sau natural si de aceea abia astepta momentul dusului. De cum ne vedea ca luam furtunul stia ce urmeaza si era foarte happy. Se juca cu apa, musca din jet, bea apa cu galeata si venea tinta la noi ca sa-l udam. In concluzie, Athos iubeste apa si e fericit cand da de ea. Eticheta? BUCURIE.

Piciu... Ei bine, Piciu... El e tare atent la Athos si incearca sa faca exact ce "mentorul" lui executa. Tocmai de aceea era tare curios cand venea vorba de apa dar, pana la un punct. Si cum nu prea stia clar cum sa reactioneze si cum, probabil, nu-i prea placea senzatia avea un comportament catatonic. Cum ajungea jetul de apa pe el, Piciu incremenea in locul respectiv si astepta... astepta sa treaca. Avea o fata de tot hazul. Ca atare ii putem pune eticheta RESEMNARE.

Getutza era cea mai haioasa. Ea sa nu auda de apa! Sub nicio forma, in niciun chip. Asa ca pentru noi era amuzant, pentru ea era exasperant. Daca Athos topaia de bucurie cand vedea furtunul, Getutza fugea si se pitea in cel mai ascuns colt al cotetului. Si ca sa o scoatem si pe ea, Sebi baga jetul de apa in cotet. Apoi o fugarea prin curte, doar-doar o prinde si o uda. Era un adevarat concurs. Pe de-o parte Getutza avea ca tinta sa se fereasca de apa, Sebi "puncta" doar atunci cand picurii ajungeau pe blanita ei. Dupa ce intreg show-ul se incheia, hahahaha, Getutza afisa o fata crispata cu un zambet tamp si ochi bulbucati. Fireste ea primeste eticheta DISPERARE.

Indiferent de modul in care reactionau la primul contact cu apa, toti trei erau apoi tare fericiti pentru ca se racoreau si trageau un pui de somn de toata frumusetea.

A.P.G.

2010-08-20T14:02:00.012+03:00

Recent am dat prin casa peste doua bucatele de material cu care nu prea aveam ce face si imediat am nascocit o idee. Ce ar fi sa fac ceva pentru patrupezii mei. Ce anume? Pai, trei bandane personalizate. Asa ca am inceput sa tai, sa decupez, sa cos si surfilez si una-doua am pus de trei bandane smechere.

Imediat ce ultima bandana a iesit de pe "linia de productie" am si prezentat audientei patrupede "marfa" proaspata.

Reactiile le puteti vedea mai jos.

Modernizari sau cum poate sa vada un caine viata in roz...

2010-08-16T20:02:00.004+03:00

De cum a dat soarele si vremea si-a revenit, iar pamantul s-a uscat, am trecut la modernizari in tarcul cateilor (actiunea a avut loc cu ceva timp in urma). Asa ca Athos & Co au dat fericiti din coada si s-au implicat si ei cum au putut in aceasta operatiune. CTC-ul il tot dadea Athos care venea sa vada cum se pun caramizile si daca totul e in parametrii, Piciu, care-l insotea pe Athos era cel cu consemnarile, iar Madam Getutza superviza lucrarile din biroul central/cotetul.

Iata pavajul si nisipul!

Before

After

Before

After

Acum cateii vad viata mult mai roz! :)

Athos - stapan pe "plantatie"

Coana Getutza

Seriozitatea lui Piciu

Primul somn pe pavaj nou nout. Getutza in cotet, fireste, Athos si Piciu afara. Langa ei este Lala, catelusa unui vecin lasata pentru cateva zile in grija noastra.

Poza de familie

Terapia cu namol

2010-08-02T23:57:00.022+03:00

Am pastrat de ceva timp in "arhiva familiei" aceste poze. M-am tot gandit daca sa le public sau nu, ideea fiind aceea de a-i face sau nu de ras pe cei mai porci catei din lume!

Evenimentul surprins in pixeli a avut loc acum doua luni, fix in perioada in care a plouat nonstop la noi. Si cum zona cateilor era prevazuta tip "eco" (doar pamant si iarba) si cum in acea perioada aveam in tarc cinci catei (posesorii de drept ai tarcului plus inca doua cateluse, respectiv Luna si Lala/ numita mai apoi Lucky care erau la noi "la pension") nu a fost greu pentru nimeni sa produca dezastrul. Care dezastru? Toata curtea cateilor s-a transformat instanteneu intr-un mare "ring de trante in namol".

Dintre toti, fireste, cel mai serios era Athos care ii veghea pe ceilalti si, la o adica, le si arata cum se sapa prin namol dupa o jucarie de mult uitata!

Cea mai desteapta, probabil ca o ajuta aici si varsta plus "experienta strazii", era Getutza care mai tot timpul era vazuta in cotet privind la ceilalti. Iesea de acolo, mai mult scarbita, doar cand era cazul. Altfel, ma scuzati, nu servim namol...

Piciu era cel mai nedumerit. Il urma pe Athos peste tot, dar nu intelegea de ce e ud si de ce se lipeste namolul de blanita lui. Iaaaac!

Luna si Lala, cele doua surori care au stapani diferiti erau nedespartite si actionau ca intr-o imagine in oglinda... Desigur, nici ele n-au scapat de terapia cu namol...

Nu ratati urmatorul episod!

Athos si apa

2010-07-18T11:18:00.007+03:00

Cand vine vorba de apa, indiferent in ce stare fizica se afla aceasta, Athos striga "PREZENT"!

E tare suparat pe noi cand udam gradina si el nu are acces la furtun, iar cand i-l oferim la el in tarc, incearca sa muste marunt-marunt si foarte repede jetul de apa.

Intr-o zi insa, l-am lasat liber prin gradina fix cand testam sistemul de irigare.

Vreti sa va amuzati? Priviti pozele de mai jos!

Daca il mai lasam mult, fie termina apa din conducte, fie se rotunjea ca un balon si facea broscute-n burta! :D

Raiul e mai bogat acum cu un catel devotat!

2010-07-06T16:36:00.008+03:00

Astazi este o zi foarte trista pentru noi. Din pacate, cu toate ca ne doream sa dureze cat mai mult, dupa aproape 19 ani de prietenie si devotament, Tania, cateaua copilariei mele a plecat in Raiul cateilor.

Obosita, dupa o viata in care a fost iubita nespus, in care ne-a aratat atasamentul cum niciun alt catel nu a facut-o pana acum, indarjita sa ne stea aproape cat mai mult (nu sunt dese cazurile in care un catel sa traiasca atat de mult), insa lovita de batranete, Tania nu a uitat nici in ultima clipa sa ne protejeze si, ca atare, nu a vrut sa zaca, nu a vrut sa ne chinuie.

Ieri am primit un telefon de la ai mei in care m-au anuntat ca de dimineata nu a vrut sa se mai ridice, a refuzat sa bea si sa manance. Am dus-o urgent la veterinar unde i s-au pus perfuzii si i s-au facut injectii. Din pacate, doctorii au constat si faptul ca a fost atacata de o musca. E dureros sa-ti vezi catelul bolnav si incapabil sa faca ceva. Aseara, inima i s-a oprit, dar asta nu inseamna ca Tania nu mai este cateaua care stapanea cartierul, cea care stia ca vin, chiar daca eu eram la colt de strada, cea care alerga ca o nauca sa-mi vina in cale, care se bucura nespus cand ma vedea (sau doar simtea, in ultima vreme pentru ca orbise) si care nu lasa pe nimeni sa se apropie de mine, cea care a aparat curtea de nenumarate ori (am gasit bucati de haine sfasiate in curte - haine care nu ne apartineau noua), cea care isi purta falnica coada ei stufoasa de vulpe argintie si care statea mandra nevoie mare sa-i aranjez gulerul blanos...

Adio Tania!

Profesor bun

2010-06-06T11:20:00.006+03:00

Athos, de cand ii are in curte pe Getutza si Piciu, a devenit tare responsabil si se comporta ca atare. Mai tot timpul sta in alerta ca nu cumva careva, cumva, sa treaca pe langa casa noastra si sa-i atace pe "cei mici". Daca pe Getuta o respecta ca pe o "doamna care este", cu Piciu, daca pot spune asa, se comporta ca un parinte: e atent la el, nu-l lasa sa faca prostioare, se joaca cu el si, cel mai important, il invata "una-alta". Trebuie sa recunoastem ca aici ii dam si noi o mana de ajutor. Si ca sa nu mai vorbesc atat de enigmantic, am sa pun punctul pe "i" si spun doar atat: Piuciu a intrat in "clasa I" si invata primele comenzi ale unor bune maniere cainesti. Noi ii predam teoria, iar Athos practica. Apropo, Piciu il imita pe Athos in tot ceea ce acesta face. Iata dovada...

De la 1 hopa 3!

2010-06-02T11:59:00.009+03:00

Si cum la noi in cartier incepe programul de alungare a cainilor fara stapani si mai ales cum noi ne-am atasat un pic cam mult fata de Getutza si de Piciu, dupa un consiliu de familie in care am pus pe hartie punctele pozitive si cele negative, am ajuns la concluzia ca putem face o fapta buna atat pentru cei doi patrupezi (ii salvam), cat si pentru Athos care va avea companioni cu care se intelege foarte bine (lucru testat si dovedit prin fapte clare). Ca atare, i-am invitat politicos pe Getutza si pe Piciu sa intre in curtea noastra si sa-si faca si buletin. Adica, am mers cu cei doi la veterinar, i-am vaccinat si deparazitat, le-am facut carnete de sanatate, i-am impodobit cu cate o zgarda fiecare (Piciu are si lesa), iar pe Getuza (care are in jur de 5 ani) am si sterilizat-o din doua, daca nu trei motive (1. e deja batranica; 2. daca face pui cu Athos s-ar putea sa aibe probleme pentru ca ea e de talie mica, Athos de talie mare; 3. inca un set de pui... no way!).

Si cum in planul nostru de "investitii" nu intra momentan inca o cusca, cei trei stau cuminti in "vila" lui Athos. In momentul de fata incap foarte bine toti trei in ea. Nu stiu mai incolo, cand Piciu se va transforma in Uriasu. :D

Asa ca, doamnelor si domnilor, de acum Athos are o "familie" mai mare la care s-au mai adaugat o "matusica" si un "verisor indepartat"!

:(

2010-05-22T00:30:00.005+03:00

Astazi am aflat, cu parere de rau, ca unul dintre prietenii lui Athos, si anume batranul Filip, nu mai este...

Insa credem cu tarie intr-un Rai al cateilor, acolo unde pot sa zburde linistiti si sa roada cate oase vor ei!

La pension

2010-05-16T09:36:00.000+03:00

Pentru ca am fost plecati de acasa si la parintii mei nu-l puteam lasa pe Athos (a se intelege aici ca cele doua matze pe care ai mei le au in "gestiune" au in prezent, in total, 7 puiuti) ne-am decis sa-l lasam zilele acestea pe Athos la un "pension". Asa ca i-am facut bagajele si l-am dus cu mari emotii la locul stabilit. A fost cazat intr-un "apartament" cu doua camere (una "la sosea" in care sa stea ziua si alta, in spate, pe post de dormitor cu patut cu saltea. Smecherie, nu gluma! In program avea trei plimbari pe zi si mancare exact cat i-am portionat noi.

A avut parte de mai multi colocatari, fiecare in apartamentul sau asa ca a avut cu cine schimba impresii.

Cand am venit sa-l luam, am aflat ca a fost tare cuminte si ascultator. Numai ca noi am remarcat doua mari schimbari la el:

1. Era ragusit - ceea ce se poate traduce fie ca a avut opinii diferite fata de ceilalti si a incercat sa-si impuna punctul de vedere (traducere: a latrat ca disperatu'), fie abia acum a invatat sa latre "din plamani".

2. Nanaul lui rozaliu ca de bebe-cutzu a devenit negru. Cica e semn de maturizare. Oare?

Ceea ce ne-a surprins pe noi a fost ca s-a bucurat tare mult cand ne-a vazut, dar a bagat o fata din aceea: "Ce faceti mai? Ma luati din tabaraaaaa?". :D

Mica poveste a lui Piciu'

2010-05-08T00:18:00.025+03:00

Piciu' e noul personaj din viata lui Athos.

Totul incepe intr-o zi simpla in care, linistea strazii a fost stricata de harmalaia unor fetite. Insa, dupa scurt timp, totul a revenit la normal... Asta credeam noi, numai ca Athos a inceput sa latre cu acel glas care ne anunta ceva de genul "caine nou la orizont".

Asa ca am iesit in curte si ce sa vedem? Un pui de catel, de vreo 2 luni, caraghios nevoie mare si speriat tot.

Am aflat mai apoi ca fetele respective l-au gasit nu stiu pe unde, l-au luat si ni l-au lasat noua langa curte pe principiul "voi mai aveti unu, asa ca ii puteti da si lu' amaratu' asta un colt de paine". Si credeti ca au fost departe de adevar? Nu! Nu departe pentru ca nu noi am fost cei care i-au dat cea mai mare atentie Piciului (botezat automat, datorita varstei sale). Nu! Getutza a fost cea care l-a adoptat instantaneu si s-a transformat automat in mama lui in sensul ca-l apara, il lasa sa suga (ma rog, sa beneficieze de "tetina") si, mai mult decat atat, nu o data am vazut-o aducand de cine stie de pe unde mancare pe care sa i-o lase Piciului in fata si ea sa plece. Plus ca, atunci cand mai primeau boabe de la noi, Piciu' avea curajul sa i le ia chiar din bot, fara ca Getutza sa zica ceva.

Fireste ca si Athos l-a "adoptat" in stilul "wow, am o jucarie noua" si il vrea non-stop in curte la el, numai ca Piciu', dupa un timp plange dupa noua lui mamica. Insa nici Piciu' nu se lasa mai prejos si cand are chef de joaca cu Athos face un ditamai scandalu' de-l aude intreg cartierul.

Plus ca e un "setila senior". Noroc cu Athos care e un caine bun si-l lasa sa bea jumatate din apa din bol...

Oricum, cand stau impreuna e o joaca teribila pe cei doi. Athos e mai mare, mai matur (asta pretinde el, noi nu-l credem!), Piciu' mai energic asa ca-l dovedeste de cele mai multe ori. Il musca de falci, de coada, de ce apuca... Pe de alta parte, Athos se poarta fix ca un copil, in sensul ca atunci cand Piciu ii ia vreo jucarie, ei bine, chiar in acel moment o vrea el! Si incepe joaca...

O noua prietena de cartier

2010-04-20T13:00:00.008+03:00

Inca de pe vremea cand casa noastra era un imens santier, s-a apropiat de noi o catelusa pe care am numit-o generic Getutza (scuze persoanelor care poarta acest nume). E ca o vulpe, tare iubareata si a primit din partea noastra multe oase si mititei atunci cand incingeam gratare.

Apoi, o perioada lunga de timp, n-a mai existat picior de caine pe strazi. Ne-am gandit ca poate si Getutza a fost "saltata" si dusa cine stie pe unde. L-am adus intre timp si pe Athos acasa si totul si-a intrat in normal. Pana cand... intr-o zi constat ca Athos e tare agitat la geamul de la bucatarie. Si cum avem storuri, nu putea sa se uite afara. Ca atare, am dat eu la o parte "piedica" si ce-am vazut? Ia priviti aici!

Ea e celebra Getutza care, intre timp, a devenit cea mai buna camarada a lui Athos. Se joaca cu el, se bucura nespus de tare cand il vede, il apara cand vine vorba sa se apropie alt caine (cu stapan) de el si asa mai departe. Fireste ca e recompensata cu "buline". ;)

Week-end plin cu vizite

2010-03-28T21:48:00.011+03:00

Ieri, pentru ca duminica nu ar fi fost in Bucuresti, am mers la Viorica pentru a-i ura un La Multi Ani si a o bucura cu o floare. N-am fost singuri, ci insotiti de domnul Athos care, asa cum ii este obiceiul, s-a comportat exceptional si in aceasta vizita. A stat numai in zona special rezervata lui, nu ne-a impiedicat atunci cand treceam pe hol, n-a cersit si nici mizerie n-a facut. Pentru asta poate confirma chiar Viorica! ;)

Astazi a venit in vizita la Athos iubita lui Honey. Noi, stapanii, satbilisem de ceva vreme sa ne vedem si sa le facilitam si lor un tête à tête. Insa, n-am stiut cum o sa fie vremea si ca ne vom confrunta cu o ploaie mocaneasca si insistenta rau de tot. Pe patrupezi i-am "cazat" in gradina, in tarcul lui Athos unde au facut totul prastie, iar ei au beneficiat, gratuit si din belsug, de o terapie sanatoasa cu namol. Honey ajunsese atat de neagra, incat cu greu o mai recunoasteai. Poate doar dupa coada inca crem pe care a scutit-o de "tratament".

Din pacate, n-am facut poze decat cu mobilul si chiar atunci i-am surprins pe cei doi in cusca. Ochii de sus sunt ai lui Honey, nanaul de jos incadrat de doi ochi e a lui Athos.

Dupa ce au alergat si incercat sa faca prostii (hihihihi!), cei doi au cazut lati: Honey acasa (dupa o baie serioasa) si Athos in patutul lui (imediat dupa ce a mancat ca un lup).

Si fireste, cand l-am trezit, mi-a aruncat intrebarea: "Unde ati dus-o pe Honeeeeeey?".

Mustacioara lui, pana corbului sau schimbul de mustata

2010-03-13T21:02:00.004+02:00

Anomalii exista mai peste tot, insa noi ne "confruntam" cu una tare caraghioasa.

Nu mare ne-a fost mirarea cand, intr-o buna zi, am remarcat noi ca, pe partea stanga, lui Athos ii creste o mustata neagra. Ce e ciudat aici? Pai restul mustatilor sale sunt albe... Blonde, asa, ca el!

Dupa ce am facut misto de el cum ca incearca sa para "o inteligenta artificiala", asta dupa bancul cu blonda care se vopseste brunet, ne trezim ca dam nas in nas cu o alta ciudatenie.

Pisica Kitty pe care noi am gasit-o, am placut-o si am plasat-o la mama, are, tot pe partea stanga, o mustata... ghiciti cum? Alba! Ha, si unde-i spilul? Pai aici: restul mustatilor sale sunt negre.

Mmm, mai, astia doi cand s-au vazut (caci matza a stat la noi o zi) cred ca la despartire au facut schimb de cate o mustata, altfel nu ne explicam! ;)

Zapada, elementul lui

2010-02-26T18:45:00.009+02:00

De cum au cazut primii fulgi de zapada si, mai mult decat atat, de cand curtea a devenit un covor imens si imaculat de nea, Athos a tot tanjit la o joaca prin ea.

Ei bine, cand am prins o zi ceva mai insorita, l-am lasat sa profite de doua mari bucurii: zapada si un os imens. Cum a reactionat? Iata imaginile...

Run Athos, run!

2010-01-18T18:45:00.007+02:00

Parafrazand o celebra replica din Forrest Gump, am inceput acest post in care va arat o secventa surprinsa cu mobilul in care Athos doarme, dar alearga ca un calut. Imi pare uneori atat de rau ca nu am aparatul langa mine ca sa-l filmez, mai ales cand latra. Si uneori o face cu o atat de mare forta incat nu ne vine sa credem ca nu e treaz. Iar la capitolul "alergat", de multe ori da cu piciorusele fie in perete, fie in mobilier si avem senzatia ca cineva merge prin casa. Nu de multe ori s-a trezit din cauza zgomotelor produse chiar de el si a pornit, ca o tornada captusita cu latraturi (ceva cam ragusite, ce-i drept, pentru ca era abia trezit din somn) spre usa de la intrare.

Hihihihi, e tare funny!

Sarbatori fericite

2009-12-25T11:25:00.011+02:00

Cum era si firesc, pentru ca a fost un catel cuminte tot anul, Mos Craciun nu l-a ocolit.

L-am vazut chiar noi cum, cu saniuta lui luminata cu mii de beculete si cu renii lui in frunte cu Rudolf cel nasos, a dat tarcoale casei noastre. A intrat in casa si, pana sa zicem noi ceva, a lasat sub brad o multime de cadouri, printre care si unul pentru Athos.

Cum si-a primit patrupedul cadoul, vedeti chiar in filmuletul de mai jos.

Va uram Sarbatori fericite si un 2010 imbelsugat!

Smecherie la cutie

2009-11-17T12:54:00.009+02:00

De ceva vreme, Athos si-a "tras vila" si e tare fericit. A primit cadou, cu o mica intarziere de vreo doua luni, un cotet mama-mama, cu capac detasabil, izolatie si aerisire.

Este lacuit cu un lac special care nu permite apei sa patrunda inauntru, iar sipcile din lemn din care e facut se prind intre ele prin acelasi mecanism ca la parchetul laminat. Pai, la cat de mare si bine facut e, numai in el ar sta.

Are instalat in interior si unul dintre patuturile lui de la Ikea, asa ca se simte tare relaxat. De cele mai multe ori isi cara in interior si jucatiile.

Uneori insa, e indecis si sta jumatate in interior, jumatate afara, dar tot mandru se arata! :)

Sa stapanesti sanatos casuta. Asta da smecherie la cutie!

Priviri de ansamblu

2009-10-21T13:34:00.001+03:00

V-am mai spus de nenumarate ori ca Athos este foarte cuminte in masina? Da? Pai, tot nu-i deajuns.

La drumurile scurte, ne-am decis ca el sa ocupe locul copilotului si eu sa stau in spate. Uite unde am ajuns... Un motiv intemeiat este acela ca, stand in fata, nu murdareste masina cu par. El sta in fata, dar nu pe scaun, ci jos. Ca atare, are posibilitatea, din sezut, de a vedea mult mai bine afara. Si, cand e cazul, Sebastian mai lasa geamul jos, iar Athos adulmeca cu o deosebita placere mirosurile, predominant, fireste, cel de gaz de esapament. Iac!

Daca alti caini fac ca nebunii (latra sau se agita), el sta cuminte. Si, daca cineva, din alta masina, il striga, ii arunca o privire "superioara", dupa care il ignora total. Mai, mai... Pai cati caini copiloti ati vazut voi?

O plimbare prin parc

2009-10-15T13:56:00.000+03:00

Si iar ne-am dat intalnire cu Anton si am pornit la o plimbare si o joaca prin Herastrau. Dupa ce am alergat si ne-am plictisit in cutzodrom, am luat la pas aleile parcului. A fost o zi superba, calduta si cu un soare cuceritor. Ca atare, promenada a mers "la casa sufletului".

Athos si Anton s-au tot "luptat" pentru pozitia de conducator si trageau foarte tare in lesa. Insa, trebuia sa dai dovada de foarte multa forta in brate atunci cand cei doi intalneau un alt caine. Curiozitatea si dorinta de a se juca cu celalalt patruped era atat de mare incat, alergarea lor catre "victima" semana foarte mult cu un atac. :) Ca atare, "tinta" se speria instant.

Cand am schimbat locul de joaca, am intalnit o alta gasca de labradori. Ajunsesem sa numaram vreo patru, pentru ca al cincilea ne-a parasit foarte repede. Apoi am plecat si de acolo pentru ca baietii se plictisisera si de companioni, si de mingii si de toate cele.

Pe drumul de intoarcere am primit un balon promotional si, cum Athos s-a aratat foarte interesat de el, i l-am dat lui. Ce mandru, ce tantos mergea el prin parc cu balonul la purtator, atragand irezistibil toate privirile si rasul cristalin al copiilor.

Pai asa iesiri sa tot faci, nu?

Povestea 3 - Misterul se elucideaza

2009-09-20T15:40:00.002+03:00

Ne-au povestit ai mei cum ca, de la un timp, Athos sta lipit de zona in care sunt depozitate niste lemne. Sta, adulmeca, e curios si pazeste zona. Uneori chiar pufneste sau latra infundat, rar si foarte grav. S-au dus ai mei sa vada ce e acolo, dar nimic. Au dat lemnele la o parte... Nimic. Ups. Cainele acesta s-a dus cu capul! Oare?

Intr-o zi insa, au auzit un scandal imens. Athos latra foarte subtire si insistent, topaia ca un ied bezmetic si statea cu labele din fata intinse catre lemne si cu dorsalu' in sus, cu coada bat. Caraghios nevoie mare, dar si foarte suspect. Abia atunci ai mei au elucidat misterul... care are doi ochi sticlosi, blana, coada si zice "miauuuuu"...
P.S. Pe madama de mai sus o cheama Jojo, are in jur de 2 luni si este, mai nou, una dintre colocatare. :)

Marea e mare, iar nisipul este mult!

2009-09-08T13:00:00.033+03:00

Weekend-ul trecut ne-a prins la mare, la noi, chiar in Eforie Nord. Am mers tinta la o pensiune, recomandata de Mirela, stapana lui Attis, unde stiam din prima ca vom fi cazati cu drag impreuna cu Athos. Cu toate ca trebuia sa fim doua familii, cu doi caini, din cauza unor probleme tehnice la una dintre masini, ne-am deplasat singuri la mare. Pentru noi, stapanii, a fost o regasire placuta cu litoralul romanesc, dupa o despartire "amiabila" de 8 ani.

Am ales acest sfarsit de saptamana stiind ca este ultimul insorit din acest sezon, ca suntem la "spartul targului", cand sunt mai putini oameni pe plaja (si ca atare, mai putine persoane de incomodat cu cainele), ca statiunea Eforie Nord este oricum una mai "asezata", fara prea multe fite.

Pentru Athos a fost prima intalnire cu nisipul in cantitati industriale (la parintii mei a cunoscut doar cateva mormane) si cu marea care este o apa foaaaaarte maaaaare, frate, foaaarte mare! :)

Am avut emotii cu el pentru ca fusesem avertizati si de alti stapani de patrupede ca:

1. Va inghiti foarte multa apa de mare, se va strica la stomac, o sa verse si o sa faca un scaun moale si albicios. La noi nu s-a bifat decat prima afirmatie. Da, a baut foarte multa apa sarata. In rest, totul a mers normal.

2. Oamenii se vor revolta pentru ca ai venit cu un animal pe plaja. Nop, nici asta... Din fericire. Ba din contra, a facut furori pe plaja si se uitau oamenii cu admiratie la el. Ce-i drept, ne-am "instalat cortul" la finalul falezei, asa ca n-am "incomodat" decat partea dreapta a plajei.

3. Nu are simtul proprietatii si nici respectul pentru cei din jur. O sa calce in picioare cearsafurile, oamenii, castelele de nisip ale copiilor, asta dupa ce le va "boteza" in prealabil. Nici aici nu s-a aplicat aceasta regula. A fost cuminte, ocolea cearsafurile, se scutura doar la iesirea din apa, iar de nisip ne "bucura" doar pe noi. Cu copiii n-a avut nicio treaba, pentru ca marea era mai atractiva decat ei.

Asa, am ajuns pe plaja si ne-am instalat rogojinele si prosoapele si am zis: "Asta e! Hai sa vedem cu reactioneaza!". Sebastian l-a dus legat aproape de mare... Athos statea cu nasul in nisip si il adulmeca farama cu farama. Aproape ca nici n-a vazut marea! Hahahaha, insa, cand a dat de ea si i s-a permis scaldatul... Vedeti mai jos reactia/reactiile!

Pentru Athos valurile erau numai provocari si motive de a sari fix in ele, de a le infrunta si dovedi. Cu greu il scoteam din apa si vedeam pe fata lui, disperarea de a mai intra o data. Asa ca i-am facut bucuria, si am stat pe rand, in apa calda si placuta, chemandu-l catre noi si apoi dandu-i comanda de a se duce la mal. A facut asa un du-te-vino de nenumarate ori.

Ii placea atat de mult in apa incat, chiar daca era in aer, el inota in continuare. Hahahaha!

La inceput, nu intelegeam de ce face in halul asta. Apoi ne-am explicat: domnul se stergea de nisip ca sa se usuce mai repede. Numai ca arata ca un snitel pane care trebuia iar spalat. Sau, era o strategie de a mai fi bagat inca o data in apa? Hmm...

La un moment dat, l-am vazut cum tasneste din apa si cum se duce glont intr-o parte a plajei in care nu mai fusese pana atunci. Era undeva la limita cu strada, ca sa zic asa... De ce? Pai vazuse el, de cand era in apa, ceva. Ce? O roata din plastic de la o jucarie de copil. Era pierduta/abandonata si cum nimeni n-a revendicat-o, a intrat in patrimoniul lui Athos! Plus ca a devenit instant elementul de joaca numarul 1!

A alergat non stop, a inotat fara orpire, a fost in culmea fericirii si, intr-un final, a adormit pe plaja ca "aurolacu'"...

Cat timp nu eram la plaja, mergeam la un restaurant unde ne primeau cu Athos si unde patrupedul statea cuminte si rabdator sub masa pana cand noi, stapanii, mancam.

In drum spre casa, de la acel restaurant, era un copac interesant de care Athos era fascinat. Pana la urma, maimuta din el, s-a urcat la inaltime! :)

Ne-am plimbat pe faleza si a primit numai complimente de la cei care il vedeau: "Uite, mami, un cutzu frumos!", "Vezi mai ca exista si caini frumosi?", "Vai, ce frumos e catelul asta!"... La toate aceste afirmatii am raspuns cu un zambet larg, plin de mandrie, si cu un "Multumiiiiim!" pe masura.

In camera pensiunii, Athos cadea lesinat si dormea bustean in cuibul lui, asezat strategic langa patul nostru.

Si drumul de intoarcere catre casa a fost unul linistit in care, dupa ce a privit peisajul sprijinindu-si capul pe umarul meu, s-a asezat frumos pe bancheta din spate si a dormit pana cand am oprit masina in fata casei.

A fost superb si speram ca la anu' sa repetam figura, dar in gasca!

Honey + Athos = LOVE

2009-08-31T13:19:00.014+03:00

Sau, cam asa ceva... Nu cu mult timp in urma, Ina, stapana lui Honey ne-a abordat pe blog si ne-a facut cunoscut faptul ca Honey ar vrea sa-l cunoasca pe Athos. L-a vazut, l-a urmarit si a ajuns la concluzia ca-i cam place de el. Ca atare, ne-am dat ok-ul asupra locatiei si datei si ne-am intalnit, duminica trecuta, in cutzodromul din Herastrau.

Din secunda in care s-au vazut, s-au placut 100%. S-au pupat non stop, au alergat si au ridicat un nor de praf in cutzodrom. Puiuti nu vor sa faca acum, poate mai la iarna, cine stie, atunci cand Honey va fi pregatita pentru "marele pas". :)

La finalul intalnirii erau amandoi lesinati de oboseala...

Pana una alta, Athos si Honey s-au imprietenit. Despre tanara domnita, va putem spune ca este leita cu Athos, dar ca se prezinta "in varianta feminina". In rest, aceeasi conformatie a corpului, a capului, cu maxilarele mai delicate, la fel si coltii. Ochii si privirea, identice. Singura diferenta evidenta este cea a culorii blanitei: ea e alba ca zapada, Athos este auriu.

Am stabilit sa ne mai vedem, mai ales ca cei doi patrupezi se plac foarte mult. Insa, despre asta, in episodul viitor...

Athos, acasa, lesinat de oboseala,
stand cu gandul la Honey...

Povestea 2 - Lupta pe mancare

2009-08-17T12:56:00.015+03:00

Toate bune si frumoase pana sa vina Athos la curte. Tania, batrana rasfatata, primea mancare zilnic (conserve facute pasta, laptic si supite)... Papa putin, facea mofturi cat cuprinde, revenea la bol cand avea chef. Era si putin slabita din acest motiv, pentru ca "uita" sa manace.

Dar, in viata ei a aparut un factor de competitie: Athos. Acesta, conform relatarilor, de cum a intrat pe poarta, fix la bolul Taniei s-a dus si "sleap-sleap" din doua miscari a ras totul. Tania, nedumerita, n-a mai apucat decat sa miroasa bolul gol. Ai mei, i-au mai pus catelei o portie noua... Athos, printre picioarele mamei, sleap... a mai furat putin.

Ei bine, de cum s-a prins ca un "inamic" a patruns in curte si ataca integritatea bolului ei, Tania, pe langa faptul ca a inceput sa-si pazeasca mancarea si sa maraie, mananca tot, fara nici un fel de moft. Ca atare, s-a pus pe picioare, nu mai e asa slabita si chiar e in stare sa vada iar! :D

Pe de alta parte, Athos a dat de mancare gatita si, ca atare, face si el nazuri si refuza boabele. Santajul imediat a fost pus la cale cand ai mei i-au dat Taniei boabe inmuiate in supa. Tania s-a prins ca e randul ei sa manace mancarea lui Athos si n-a stat deloc pe ganduri. Vazand ca i se manaca croantele, Athos s-a razgandit... Pana una alta, amandoi manaca mai abitir ca inainte. Ce sa-i faci, competitia e puternica in ziua de azi. Hihihihi!

Athos in schimb, a casunat atat de tare pe bolul Taniei, si pentru ca nu avea voie sa mai mearga la el, a prins un moment liber, l-a furat si praf la facut: bucatele-bucatele... Gestul lui n-a fost intampinat cu bucurie. A fost pedepsit pentru nazbatie si in seara aceea n-a mai primit niciun os. Tania in schimb, s-a ales cu un bol nou si mult mai incapator...

Cu buletin!

2009-08-11T15:20:00.021+03:00

Doamnelor si domnilor, stimati prieteni si vizitatori ocazionali ori ba, va facem cunoscut faptul ca, incepand cu 7 august, anul curent, domnul patruped, pe numele lui din carnetul de sanatate - Athos, a devenit in ani umani, proaspatul posesor al unui buletin. Cu alte cuvinte, pe 7 ale lui august, Athos a implinit frumoasa varsta de doi ani canini, transformati in ani umani: 14. Ca atare, si-a tras si poza de buletin. :)

Anul acesta n-am mai facut mare petrecere, ci ne-am rezumat la una restransa, "in familie". Pentru ca este "in delegatie", i-am facut noi, seara, o vizita pentru a-l felicita si a-i aduce un cadou. Si ce putea sa-l bucure pe el mai mult decat... Ati ghicit, un nou porc!

A alergat ca nebunu' cand a vazut ce a primit si l-a mestecat non-stop, zapacindu-ne pe noi cu chitaitul produs de jucarie.

Dupa ce s-a cinstit cu putina bere (ii place potaii, dar nu-i dam decat "la ocaziuni marete"), a venit runda numarul doi cu surpriza.

Respectiv un ciolan mare si apetisant de vita.

Dar, pentru ca a stat la fiert si era inca fierbinte, ciolanul a fost "cazat" o vreme, la racit, pe o farfurie. Athos insa, cu ochii ca pe butelie, nu a pierdut din vedere nicio clipa pretioasa "atentie".

Si ca sa avem parte si de un "show", am regizat putin furtul ciolanului.

Ideea e ca la finalul zilei, dupa un ospat pe cinste si un galop infernal prin toata casa, Athos a adormit si a visat ca alearga non-stop. Asta ne-au povestit parintii mei a doua zi... :)

La multi ani Athos alaturi de noi!!!

Povestea 1 - Gaina

2009-08-06T13:50:00.004+03:00

Asa cum v-am spus, Athos este in vacanta la parintii mei. Ca atare, pentru ca este lasat sa faca mai tot ce vrea el, "executa" din cand in cand si mici boacane, povestite cu mult umor de ai mei. Din pacate, nu am poze, dar voi relata din cele auzite...

Chiar in primele zile de vacanta, tata a primit de la un nene pe care il ajutase cu ceva, o gaina vie. Pai ce-ti da omu' de la tara? Un kil de rosii si o gaina vie crescuta in sistem eco. :) Pentru ca nu avea cum sa dea inapoi, tata a acceptat "ofranda" si i-a adus-o mamei in pridvor.

Galagioasa si plina de tupeu, gaina i-a atras atentia din prima lui Athos care s-a dus val vartej spre ea. Desigur, cu toate ca era legata, gaina s-a speriat si a ripostat dand frenetic din aripi si cotcodacind nevoie mare. Athos si mai insistent sa vada ce-i cu aratarea asta noua. Si pentru ca zarva era mare, ai mei au decis sa separe creaturile. Gaina inchisa intr-o camara, Athos trimis sus, la etaj. Hehehehe, numai ca fiind mega curios, cum prindea o clipa de neatentie, Athos ii facea cate o vizita gainii. Dupa galagia iscata (cotcodacit si latrat) ai mei isi dadeau seama ca Athos a "incalcat conventia stabilita". :) Si asta s-a intamplat de cateva ori bune, timp in care parintii mei i-au prezis viitorul gainii: o ciorba ca la carte si carne la cuptor cu pilaf.

Cine a beneficiat de un pilaf cu gust de gaina? Athos! Cine a primit o pana pe care a adulmecat-o pana cand era pe punctul de a o manca? Fireste, tot Athos...

In vacanta

2009-08-03T14:39:00.004+03:00

Motivul pentru care nu a mai aparut de mult ceva despre Athos este simplu: cu vreo doua saptamani in urma, i-am facut bagajele si l-am expediat pe patruped in vacanta "la bunici".

Noi suntem, in momentul de fata, in renovari "fortate", in sensul ca s-au decis reprezentantii primariei si ai blocului sa refaca toate structurile metalice, a se intelege tevi, din blocurile de pe strada noastra. Ca atare, pentru nu fi bruiat de picamare si bocanituri, Athos se relaxeaza acum intr-o oaza de verdeata, intr-o casa cu doua scari pe care le urca si le coboara non-stop, cu mancare la discretie (ceea ce contravine "sistemului" in care a fost educat, dar, ce-i drept, nu sta tot timpul in vacanta).

Il vizitam aproape zilnic si aflam fel de fel de nazbatii pe care le face. Cand am sa posed si pozele, trec la istorisit.

Joaca de catel

2009-07-13T13:26:00.007+03:00

Recent, am regasit Porcu' cel mare pe care l-a primit de la Vergi. Era undeva, inghesuit sub un dulap din bucatarie. Il vedeam mereu ca se duce in acolo si tot adulmeca, dar il suspectam ca da tarcoale cartofilor. Are o slabiciune pentru aceste legume. De fiecare data cand curat cartofi sta langa mine cuminte si foarte atant, doar-doar ii pica si lui ceva. Cu toate ca niciodata nu a primit cartofi (cainii nu "proceseaza" cartofii si acestia le fac rau la ficat).

Asa ca, m-a facut curioasa si, cand m-am uita sub dulap, am dat peste jucarie. Asa ca i-am dat-o si de atunci numai cu ea se joaca. Am sa va arat si cum o face...

La culcare...

2009-07-09T13:17:00.006+03:00

Uneori, Athos ne surprinde cu niste comportamente tare ciudate, dar in acelasi timp simpatice. De la modul in care stie sa-si ceara iertare cand face o boacana (cu toate ca am citit undeva ca acest tip de comportament este invatat si simulat de patrupede in scopul santajarii emotionale), pana la show-ul galagios pe care il face atunci cand plecam de acasa.

Intr-o zi l-am pacalit. Sebastian a plecat, a armat usa, a inchis-o cu cheia si s-a urcat in lift (toata aceasta suita de actiuni produc o gama de sunete pe care Athos le asociaza cu plecarea noastra). Eu am ramas in casa si l-am urmarit. In secunda in care Sebastian a coborat cu liftul, Athos a inceput sa latre, dar nu asa de nebun, ci cu tinta clara: fereastra vecinei de sus. Chitit pe acea fereastra, a inceput un concert de zile mari care cuprindea si maraituri si pufniri. Nu avea nimic cu usa pe care "noi" abia plecasem, ci cu fereastra tipei de sus. Am tras concluzia ca stie ca e singur si o "asigura" pe vecina ca a ramas stapan pe plantatie si ca pe la el nu se trece, nici macar cu un covor sau pled scuturat pe geam (asta il irita cel mai tare!).

Dar nu despre asta vroiam sa vorbesc in acest post. Ci despre faptul ca, in fiecare seara, cand mergem la culcare, el ne insoteste in dormitor unde are si el patutul lui de somnic. Dar nu o face asa, simplu, ci aduce inevitabil, fara exceptie, dupa el si o jucarioara. Cu alte cuvinte, nu poate sa doarma fara "ursuletul" lui. E foarte simpatic. Si faza dulce e ca atunci cand alege drept "ursulet" bila albastra cu clopotel sau gaina piuitoare, si ii spunem ca nu are voie cu ele, le duce in sufragerie si vine cu o alta, mai putin galagioasa... Cum se poate explica acest comportament? Las specialistii in "psihologia canina" sa ne lamureasca. E ca la oameni? Adica, mai vrea un "fratior sau surioara"? Caci de afectivitate nu duce lipsa deloc.

Interventii rapide

2009-07-06T15:51:00.007+03:00

Ieri, Athos a participat la o misiune de salvare: prima din viata lui si suntem tare mandri. Totul a pornit in timpul plimbarii de seara pe care o efectua, tacticos, asa cum in sade lui bine, alaturi de Sebastian. La un moment dat, au inceput sirenele si o masina de pompieri a oprit pe strada noastra. Curios din fire, Athos a vrut sa vada despre ce este vorba. Si cum nu era urma de fum, Sebastian i-a indeplinit dorinta si au mers pe urmele pompierilor. Doi dintre acestia au venit in fuga si s-au postat in genunchi in fata unui canal. Hmmm? De ce oare? Va spun imediat! Cineva a alertat pompierii pentru ca, in acel canal, a cazut un puiut de catel. Si pentru ca nu se vedea nimic, pompierii au luat decizia sa-l momeasca? Cine era dispus sa dea o labuta de ajutor? Athos, fireste, care a venit si el langa gura de canal si a inceput sa scanceasca. Nu dupa multe secunde, s-a aratat la fata si bietul puiut. Un pompier a coborat dupa el si l-a scos la suprafata. Primul care l-a mirosit si a dat CTC-ul a fost Athos, fireste!

Din pacate, Sebastian nu a surprins cu mobilul si ilustratii cu Athos in prim-plan, dar va trebui sa ne credeti pe cuvant. Parol! :) In a doua poza il puteti vedea si pe micutul nefericit, undeva in dreapta, jos.

P.S. Catelusul, din pacate, a ramas tot pe strada, pentru ca nu avea stapan. Sa speram ca nu mai e atat de aiurit ca sa cada in alt canal...

O echipa perfecta

2009-06-23T15:17:00.014+03:00

Si week-endul care abia a trecut s-a petrecut, in mare masura, la Ploiesti, de data aceasta la mosia Cristinei. Si cum catelele ei erau cam "date peste cap" - Micu a facut 7 puisori din care au mai ramas doar 6 (nchiar, cine mai vrea o comoara?), Berta era ignoranta, iar Lola incerca sa apere puiii lui Micu, am decis ca Athos, care e un bagacios si jumatate, sa stea cu noi, pe gazon.

Si cum Teei ii plac foarte mult cateii si-l adora pe "Acios", iar lui Athos ii plac copiii, cei doi au facut o echipa perfecta in gradina. Chiar le trecea prin cap Cristinei si lui Robert sa ii inscrie la concurs, la juniori.

Las pozele si filmuletele sa va delecteze.

P.S. Si cum erau extrem de obositi dupa ce au facut cateva ture bune prin gradina, cei doi au luat o mica pauza urmata de o "cana" cu apa. :)

In week-end la mosie

2009-06-16T15:07:00.017+03:00

De data aceasta venim cu imagini proaspete, din week-end-ul ce abia a trecut, sfarsit de saptamana pe care l-am petrecut la mosie.

Fireste, cel mai fericit a fost Athos care a avut liber in toata curtea (si nu-s decat vreo 1600mp). A alergat ca bezmeticul, a cercetat fiecare centimetru de iarba, a dat cu nasul si prin zmeura, ce mai, distractie de nota 10.

In prima zi, s-a cam certat prin gard cu cainii vagabonzi. Certat in sensul ca aia latrau ca nebunii, iar el se uita consternat la ei. Atat... Asta pana cand de apucau pe noi durerile de cap si "scoteam bateriile", adica il luam pe Athos de acolo.

A doua zi, a fost o fericire enorma pentru el. Va dati voi seama, caine de balcon, sa iasa el dimineata la prima oara si sa se bucure de natura... Mmm, frumos. Apoi au inceput micile plimbari de recunoastere, culesul betelor, rosul lor.

Dragut a fost cand incerca sa ia un betigas din vie... cu toata via dupa el! :) Hehehehe, l-am orpit la timp.

Apoi Sebi s-a apucat sa tunda iarba, iar Athos a fost mereu langa el. Nu stim exact daca ii bifa pe fisa de performanta daca are capacitatie necesare sau, pur si simplu, ii facea galerie. Oricum, ideea e ca ii era lui Sebi de mare folos. A se vedea in filmulet...

Totul bine si frumos pana cand, la un moment dat, Athos a venit la noi si a inceput sa ne arate ca se scarpina la urechi, ca stie sa se tavaleasca de mama focului si, mai ales, ca ceva nu e in regula. Imediat dupa, au inceput sa-i apara pe cap niste basicute care se mareau pe timp ce trecea. E clar: l-a muscat un paianjen si a facut alergie. Si cum in Ploiesti, duminica, nu stiam niciun cabinet veterinar de care sa fim siguri ca e deschis si in week-end, am strans in graba totul si am fugit catre MarcoVet. Pe drum, Athos se umfla din ce in ce mai tare pana cand a ajuns in faza in care nu i se mai puteau deschide ochii. Arata ca un share pei. Mai grav e ca incepuse chiar sa se inece.

Intr-un final am ajuns la clinica unde i s-a facut o injectie cu antialergic. Dar nici aici peripetiile nu s-au oprit. La prima incercare, vena facea figuri si nu statea intepata. Cand, intr-un final doctorul a reusit, Athos a retras foarte incet labuta, dar sufcient sa iasa acul. Apoi i sa spart vena... S-a incercat si pe un picior... Nu se gaseau venele. Dupa ce a fost ras si pe a doua labuta din fata, a mai venit inca o asistenta. Asa ca eram 4 oameni calare pe vena bietului caine. Intr-un final a cedat... si s-a lasat injectata.

Am plecat acasa si dimineata Athos era deja ca scos din cutie. Si-a revenit complet.

Uite asa am mai avut noi un week-end relaxant! :D

P.S. De acum in colo, voi avea in permaneta cu mine pentru Athos un antialergic in caz de intepatri neprogramate.

Distractie de ziua Copilului

2009-06-04T16:33:00.005+03:00

Pentru ca si el e inca un copil (va face doi ani canini abia in august, iar in ani umani se apropie de varsta buletinului), Athos a fost luat "pe sus" de Sebi si dus in Parcul Carol, acolo unde Metropotam a organizat o intalnire speciala, la care au fost prezenti nu numai copii, ci si oameni mari si caini.

Pentru ca n-am avut cum sa ajung si eu, am aflat din povestiri, exact asa cum anunta si Sebi la el pe blog, ca toata lumea s-a simtit bine. " Athos a reusit sa se ia la harta cu un catel numit… “Sapte”, Anton a latrat in continuu la o superba catelusa labrador, iar Tascha a stat mai mult ascunsa in spatele Ginei."

Ei, altercatia cu Sapte a fost in felul urmator: Athos statea legat, linistit pe iarba cand acest domn Sapte (catel de lupte), s-a repezit fara avertisment la el. L-a muscat de vreo doua ori (nu grav) si l-a tavalit bine. Trezit din valmasala asta, Athos s-a imparosat, s-a ridicat pe cele patru-i labute si a muscat si el. Pai cum adica...

Asta se intampla cand unii stapanii nu-si tin cainii agresivi legati. Ideea e ca Athos a scapat cu bine din incaierare...

Pentru mai multe poze, navigati pana la Sebi pe blog! :)

Bunul samaritean

2009-05-26T15:03:00.009+03:00

Azi, la plimbarea de dimineata, Athos si-a aratat pentru a treia oara, fata lui de bun samaritean (in lumea caineasca)...

Cum se plimbau asa, fumos si agale, baietii (a se citi aici Sebi si Athos), au zarit foarte aproape un alt catel, un cocker auriu, speriat, agitat si extrem de dezorientat. De doua ori cica a incercat sa treaca strada si masinile l-au ocolit la milimetru. Sebi a vazut la gatul catelusului un medalion si, pentru ca se gandea ca pe acesta trebuie sa fie notata o adresa sau un numar de telefon, a vrut sa se apropie de patruped. Cockerul s-a speriat si a fugit. O femeie care facea curat intr-o gradina a dat cu matura in el. Va dati seama ca s-a speriat si mai rau. Cand Sebi s-a apropiat de ea, aceasta si-a justificat comportamentul spunand ca: "E un caine vagabond, scapat de la hinghieri, domnule! Nu vedeti ca are si banut la gat! Ei l-au pus ca sa-i recunoastem. O fi si turbat! Feriti-va de el!". No coment!!!

Atunci i-a veit o idee lui Sebi. L-a scos pe Athos din lesa si i-a dat comanda "Joaca". Aceasta presupune un "atac" vijelios inspre patenerul de joaca, atac insoti de mesaje de pace, fireste... Si, cum s-a apropiat de cocker, Athos i-a atras atentia si, incet, incet, l-a adus pe acesta mai aproape de Sebi. Cand distanta a fost suficient de mica, cockerul a fost prins de zgarda. Chiar in acel moment, in care Sebi "il cauta de numar de telefon", a auzit in departare o voce epuizata a unei femei cu parul carunt: "Tineti-l va rog, tineti-l!". Era stapana lui care a venit si l-a luat, tremurand toata...

Si uite asa, Athos si Sebi au salvat un catel. Este al III-lea pe lista. Primul a fost Tano si al II-lea un boxer pierdut dintr-o curte din apropiere, unde era venit in vizita. Tehnica de "prindere" a fost identica. Bravo baieti! :)

Umilul...

2009-05-22T09:21:00.004+03:00

Athos este un catel cuminte. O spun din start ca sa evitam orice confuzie sau aluzie. E linistit, iubitor, nu are crize de nervi (precum alti catei, mai ales cei din rase micute), daca noi dormim, doarme si el ca valiza-n gara... Ce mai! E al nostru! Ca de, fiecare cioara-si vede puiul cel mai frumos.

Singura lui "iesire" din acest tablou idilic este atunci cand se bucura. Pai daca l-ai prins in astfel de momente o simti de cele mai multe ori chiar pe pielea ta, dar mai ales pe picioarele tale! Da din coada cu atata frenezie incat, daca i-ai pune o toba sub ea, ar bate un ritm de Rio de nota 10. Apoi, daca bucuria este maxima, mai da si cateva ture prin toata casa. Isi baga capul intre umeri, urechile si le salta putin, dar le tine lipite de cap si coada aproape intre picioare... si dai, si fugi, si derapeaza pe parchet, pe gresie, izbeste-te de balcon sau cada... Extraordinar. Eu si Sebi, cand incepe un astfel de spectacol, ne asezam cuminti in fotolii si asteptam fialul "reprezentarii".

Ieri, cand lucram cu diverse obiecte mici si micute, Athos a trecut pe langa mine si, pentru ca avea in vizor o harjoaneala cu Sebi, a inceput sa dea frenetic din coada, imprastiind pe jos toata munca mea... Mmm, mama ta de caine! Hahahaha, imediat s-a prins ca a comis-o si a devenit umil. Eu tocmai eram in procesul de pozare a unor ardei iuti, asa ca l-am prins si pe domnu' in cadru... :) Iata ce fata umila baga atunci cand se simte cu musca pe caciula. E un dulce!

Dedicatie pentru Vergi

2009-05-13T10:17:00.018+03:00

Am pastrat acest moment special pentru a-l posta astazi. De ce? Pentru ca este ziua lui Vergi si vrem sa-i facem un cadou virtual.

Cu ceva timp in urma, Vergi a sosit in Bucuresti aducand tocmai din Germania, special pentru Athos, un porc (o varianta mai mare a lui Porcu'). Faza faina e aceea ca, asa cum ne-a povestit chiar ea, a cumparat jucaria si a pus-o tacticos in geanta. Insa, dupa un timp, a uitat de ea si cand a apasat din greseala pe geanta aceasta a piuit groznic provocand o sperietura urmata de un hohot de ras, asta dupa ce si-a dat seama care este reala sursa a piuitului. Si povestea era cat pe ce sa se repete si in vama... Hahahaha.

Vergi, LA MULTI ANI si Athos iti multumeste mult de tot pentru imensa surpriza.

P.S. Chiar inainte cu cateva ore de a-i inmana cadoul, Athos a gasit sub un fotoliu, chinuit si vai de el, Porcu' mic. Asa ca surpriza ta a avut proportii uriase, Porcu' mic fiind rapid (re)abandonat...

Cum calatoreste Athos

2009-05-11T13:23:00.002+03:00

Ce-i drept, iar am lipsit cam multisor... Sorry. Insa, revenim cu forte proaspete si aducem in atentia voastra o alta calitate a lui Athos: este un bun companion in masina, chiar si atunci cand imparte canapeaua din spate cu cineva.

Printr-o conjunctura, am avut ocazia de a o aduce pe Viorica de la Ploiesti, in Bucuresti. Numai ca, noi venisem cu Athos, asa ca Vio si el au impartit bancheta din spate. La inceput, Viorica era convinsa ca Athos o sa fie tare agitat si ca se va supara ca cineva ii ocupa locul. Cand colo, surpriza: a stat cuminte din prima secunda si, ca sa-i arate ca totul e ok, dupa vreo 10 minute de la plecare, s-a facut colac si a adormit cu capul langa Viorica. La un moment dat, ca sa fie sigur ca totul este in ordine, a pus si o labuta pe ea ca sa o protejeze. Ceva de genul: "Nu-ti fie teama, te apar eu... chiar daca dorm!". :P

Poza e facuta cu mobilul si nu are cine stie ce calitate. :)

Surpriza de Paste

2009-04-21T22:19:00.015+03:00

Mare surpriza, mare, luni, in a doua zi de Paste. Chiar inainte de a ne imbarca in masina si de a ne indrepta spre Ploiesti unde ne astepta familia ca sa sarbatorim, baietii mei s-au gandit sa mai faca o plimbare scurta asa, inainte de un drum mai lungut. Nimic iesit din comun, pana aici.

Cand pregateam pachetele, primesc de la Sebi un telefon in care eram anuntata ca Athos s-a accidentat. Cu trusa la mine, am fugit in fata blocului unde m-a lovit imaginea lui Athos.

Ce s-a intamplat? S-au intalnit pe strada cu un lupan (insotit de stapanul lui) si s-au luat la joaca. Pentru a nu impiedica lumea sa treaca pe acolo, stapanul lupului i-a indemnat sa sara in gradina. Era la alt bloc si acolo gardul e altfel, fata de cel de la noi. Lupanul a sarit si s-a oprit pe loc. Athos a sarit si el numai cu labutele din fata si n-a avut loc si de cele din spate... Ca atare, a cazut pe gardul cu tepuse si s-a infipt, la propriu, in el. Nu vreau sa stiu cum a fost acel moment si prin ce a trecut atat el, cat si Sebi...

Asa ca, impreuna, l-am curatat rapid, bandajat, l-am luat in masina si Sebi a pornit catre spital. Din fericire pentru el, rana, care era mare cat o moneda de 5.000 si lunga de vreo 10 cm nu i-a afectat niciun organ. A avut un mare noroc! Tepusul a intrat practic intre piele si musculatura, formand un fel de "canal".

Asa ca, pentru o saptamana o sa fie iar "lampadarul casei". Rana trebuie sterilizata permanent, iar antibioticele se iau regulat din 12 in 12 ore. Suntem happy ca le papa cu cea mai mare pofta si nu ne chinum ca sa-l facem bine.

P.S. N-am pus poze cu "bubita" pentru ca nu toata lumea poate privi o rana deschisa.

Scafandru la apa mica

2009-04-08T10:07:00.004+03:00

Aseara, Athos a primit o portie uriasa de orez fiert cu inimioare si pipotele de pui. Mmmmm, o delicatesa pe care o serveste din cand in cand, pentru diversificare. Este fericit pana peste coada cand o papa. Mananca aproape pe nerasuflate si nu mai lasa niciun bob de orez in bol... sau pe langa el. Pentru a finaliza cina, uneori mai linge si faianta din jurul bolului. Servicii complete, ce mai.

Insa, ce s-a intamplat haios aseara??? Pai, noi ne dam seama ca a incheiat "alimentarea cu hrana" in momentul in care incepe sa bea apa. Numai ca, de data asta, Athos bea apa si bea apa si bea apa... Mai? Nu-i pun sare in mancare si nici zahar... So? De ce face asta? Cand l-am chemat la noi, surpriza. Domunul avea tot botul plin de apa! Hahahaha (se vede si in poza). Asa ca l-am insotit la bol ca sa ne arate ce face...

Misterul! Pe fundului bolului cu apa, care e alaturat celui de mancare, mai erau cateva boabe de orez. El facea "scufundari" in bol (a se auzi cum respira sub apa), doar, doar le poate manca si pe acelea. Hihihihihi!

Inca un week-end in parc

2009-04-06T15:34:00.028+03:00

Si de data aceasta am sa va prezint cum ne-am petrecut noi, acum doua saptamani, week-end-ul alaturi de prietenii lui Athos. Vremea frumoasa ne-a scos in parc si ne-am dat intalnire, mai intai cu Yuki (un husky tare simpatic care ne-a "agatat" pe blog), cu Anton si Attis.

Mai intai, cand am ajuns in cutzodrom, l-am zarit pe Yuki alaturi de alti companioni din aceeasi "familie". Apoi a venit si Anton si a fost primit cum se cuvine. Pentru ca unul dintre prietenii lui Yuki era cam suparat pe situatie, husky-i ne-au parasit. Desigur, nici sosirea lui Attis n-a fost mai prejos lasandu-se cu multi pupici.

Dupa alte cateva ture si alergari, am decis sa ne plimbam pe alei pana la cutzodromul de la biscuite.

La un moment dat, pe drum nu stim ce au gasit, dar interesul era maxim... Se vede si in poze.

In cutzodromul nr. 2, unde erau mai multi caini, balanta s-a echilibrat si am ajuns in fata dvs. doi "laboratori" albi si doi negru-taciune. Plus o multime de alte rase cu care Athos s-a tot jucat.

Distractia cea mare a fost cea a alergarii dupa mingiuta cu tepi a lui Attis. Toate bune si frumoase. Stefan arunca bila galbuie, cainii fugeau dupa ea, unul dintre ei o prindea, iar Athos il astepta pe la mijlocul drumului si i-o fura din gura. Buuuuuna treaba!

Cand a fost vorba de baut apa, Athos iar a profitat de ocazie si a folosit recipientul lui Anton si apa lui Attis. De, e criza.... folosim si noi rezervele altora. :)

Momentul de "poza" e ilustrat aici...

Dupa o asa zi, era firesc sa poposim la o terasa ca sa ne potolim si noi, stapanii, foamea. Dand de liniste si asfalt racoros, Athos a picat lat, sub masa, pe picioarele mesenilor... Hai somn usor! :)

Foto by Katja, Mirela si Stefan

LOL Ce a vrut sa faca?

2009-03-30T12:56:00.013+03:00

Cand vine vorba de faze comice, Athos este campion. Nu exista zi in care sa nu ne surprinda, daca nu cu o actiune, macar cu o figura funny. De la uimiri, suparari, bucurii, emancipare, razvratire, ingeniozitate... toate sunt bine reprezentate la el.

Cu ceva timp in urma, statea linistit langa Sebi. L-am chemat la mine, pentru ca vroiam sa-i dau ceva si sa-i filmez reactia. Si cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ sau unde dai si unde crapa... asa si eu. Iata ce am filmat!!!

Restantierii de pe blog!

2009-03-25T14:16:00.012+02:00

Da, da... stim, am chiulit de pe blog. Am fost plecati, noi stapanii, si din acest motiv s-a cam pus praful printre randurile de aici. Dar am revenit cu forte proaspete si multe povestioare care ne-au ajuns si noua pe la urechi.

Cat timp am fost eu si Sebastian hoinari prin lume, Athos a fost rasfatatul numaru' 1 al parintilor mei. In primul rand, a facut cam ce l-a taiat pe el coada, a supervizat toate activitatile care s-au derulat in casa aflata in plina amenajare, a dat CTC-uri, a urcat si a coborat toate scarile din casa, a privit lumea de sus de pe terasa, a aflat ultimele barfe canine din cartier si, cel mai cel, a fost numit "ucenicul numarul 2". :)

Ne-a fost tare dor de el si abia asteptam sa-l vedem, cu toate ca stiam ca ne va intampina un sac maaaare de praf si var. Si nu ne-am inselat. Cand dadeai cu mana in el, iesea praf ca din covoarele din institutiile publice. Hahahaha. O fericire mai mare pe coada lui ca atunci cand ne-a zarit, n-am mai vazut la Athos. De cum am sunat la poarta l-am vazut ca se infiinteaza primul, ii taie calea Taniei (cateaua mea - o babornita care o sa faca 18 ani curand) si freamata la usa sa se deschida. Ne-a aratat apoi noul lui cuib (o patura improvizata pe care a adunat toate lemnele si lemnisoarele din curte), jucaria lui preferata: un butuc pe care nu prea stia si, la drept vorbind, nici nu prea avea cum sa-l prinda cu coltii si asa mai departe.

Franti si noi de oboseala, ne-am luat patrupedul si am poposit in home sweet home. Acasa, Sebi l-a spalat temeinic pe "santierist" si, ca totul sa fie frumos, i-am inaugurat noul patut: unul foarte mare (XL) luat de la IKEA, din "delegatie". Reactia? O sa o vedeti in filmulet.

Una peste alta, dupa reintalnire, joaca, regasirea casei dragi, o baie pe cinste, un papic consistent, un patut nou... ce urmeaza? Va zic eu: un somn neintrerupt de 12 ore! Si ma refer aici la Athos! Hihihihihi.

Cei trei prieteni patrupezi

2009-03-07T23:03:00.018+02:00

De data aceasta, ne-am dat intalnire in parc cu Anton si Ike. "Adunarea" a fost tare frumoasa si s-a lasat, asa cum era de asteptat, cu alergari, competitii canine si mai ales, cu o prietenie intre "cei trei magnifici".

Din pacate, cutzodromul nu a fost foarte "primitor" si aceasta pentru ca era multa mocirla inauntru. Dupa ce nu ne-am mai recunoscut cateii, pentru ca toti aveau aceeasi culoare, am decis sa o luam frumos la pas prin parc pana la cutzodromul numarul doi.

Nici acolo nu erau conditiile prea bune si, mai mult decat atat, Athos, Anton si Ike au ajuns la concluzia ca locul cel mai bun pentru harjoneala in trei este intodeauna la picioarele Sylviei, indiferent unde ar fi stat ea.

La final am luat o portie de apa sanatoasa si ne-am despartit cu promisiunea ca vom reface formula cat de curand!

Martisor pentru tine!

2009-03-01T10:44:00.009+02:00

Si cum Athos este un cavaler, nu a uitat ca astazi este 1 martie, asa ca ofera tuturor domnisoarelor si doamnelor, posesoare sau nu de patrupede, dar si domnitelor canine, din tot sufletelul lui, un MARTISOR virtual. Veniti, va rog, de il primiti!

Si pentru domni si prieteni, "o primavara insorita si numai ganduri de bine", conform urarii.

Yeeeees, a venit, in mod oficial, primavara!

Modernizari

2009-02-27T15:56:00.006+02:00

Mda, cica facem si noi pasi timizi catre o "buna crestere" a stapanilor cu patrupede. Ca atare, am constatat cu surprindere zilele acestea, asta dupa ce m-a "avertizat" Sylvia ca au aparut si prin parc, niste cutiute speciale pentru stapanii de catei in care se gasesc pungute destinate, ma scuzati, "relocarii" in cosul de gunoi a "bucuriei" facuta mototoi de catre caine, in mijlocul drumului. Cu alte cuvinte, sa poti lua rahatul de pe jos si sa-l depui in primul cos (astea, slava Domnului, exista si sunt in stare foarte buna).

A fost prima oara cand, vazand cutia cu pricina, l-am luat repede pe Athos din gradina unde obisnuia sa-si faca nevoia cea mare si m-am apropiat de recipient. Bun, m-am gandit, hai sa o facem si pe asta! Da, da! Sigur ca da! Ia tu punguta daca ai de unde...

Am constatat si eu, asa cum se plansese si Sylvia in week end, ca pungutele sunt luate cu japca, cine stie de cine, care vrea sa-si puna, ma gandesc eu, sandwich-ul in ele. Sa le fie rusine! Eu as pune niste pungute cu model de rahatel pe ele ca sa le mai treaca "pofta" needucatilor sa le ia de acolo! Na, ca m-am infuriat. Pam-pam!

Si iata si punga!

Lista se mareste cu prietenul Anton!

2009-02-16T14:33:00.015+02:00

Week end-ul acesta am mers in Herastrau special pentru a ne intalni cu un nou prieten, un labrador "de-al nostru", de un an si doua luni, negru ca taciunele si jucaus nevoie mare cu care ne-am cunoscut mai intai pe twitter. Anton este numele lui si a venit insotit de stapanii sai Ela si Dragos.

Din prima clipa in care cei doi baieti s-au vazut, au facut un mic schimb de "informatii", dupa care au dat drumul uneor alergaturi de nota 10 prin tarc.

Apoi, in cutzodrom a mai aparut un catel, trasformat instant de cei doi labradori intr-o tinta vie si extrem de rapida. Buuuuna "prada". L-au alergat pe saracutul caine de cred ca si acum inca mai doarme. Hahahaha!

Athos este tot timpul atent la poarta si omniprezent acolo cand mai trece vreun caine. Incearca sa comunice cu ei si este tare dezamagit cand vede ca acestia nu intra in locul de joaca...

Dupa atata joaca atat Athos, cat si Anton au cam obosit si au luat o mica pauza de relaxare si "alimentare" cu apa. Anton a fost tare dragut si l-a lasat si pe Athos sa se "adape" din recipientul lui.

Apoi ne-am luat patrupedele la pas prin parc si am schimbat cutzodromul, vizitandu-l pe cel de la "Biscuite".

Si cum Athos aproape ca i-a terminat rezerva de apa, Anton a mai facut o halta la o tasnitoare pentru a-si potoli setea. Sebi l-a prins intr-o ipostaza tare faina!

Si in al doilea cutzodrom am gasit catei (ce-i drept, majoritatea mult mai mici si ca varsta si ca talie), dar asta nu i-a impiedicat pe Athos si Anton sa se joace cu acestia!

Anton, sper sa ne mai vedem in parc ca sa-ti fac cunostinta si cu ceilalti prieteni de-ai mei!

Semneaza Athos!

Cu prietenii in cutzodrom

2009-02-12T17:02:00.033+02:00

S-a dat strigarea week-end-ul trecut si s-au adunat cateii cu stapanii din dotare, in cutzodromul din Herastrau.

Alaturi de Athos, in aceasta saptamana au fost: Tasha mica si ciocolatie (impreuna cu Mioara), Tasha creata (o noua prietena de-a lui Athos, febletea Ginei si a lui Marius) si nelipsitul bun prieten Ike (insotit de Sylvia).

S-a incins in tarc o distractie pe cinste, o alergatura fara sfarsit, o lupta dreapta, dar prieteneasca pe bete si mai ales pe jucaria de plus a Tashei creata, jucarie care la final a ajuns intr-un hal, incat nici macar stapanii nu o mai recunosteau. Hahahahaha. Sa inceapa ilustratele!

Tasha mica si ciocolatie

Tasha creata

Ike

Daca in jurul blocului sunt mai rezervati, in tarc Athos si Tasha mica au inceput sa se alerge, Athos incercand in permanenta sa o tina pe Tasha de zgarda. Insa, de cele mai multe ori, o prindea de falci... :)

Dupa putin timp, a sosit in cutzodrom si noua prietena a lui Athos, Tasha creata, un ghemotoc simpatic de blanita alba si creata care, la inceput, s-a cam speriat cand a vazut atatia catei mari si galagiosi. Insa, cu ajutorul stapanilor sai Gina si Marius, Tasha creata a prins curaj si a inceput si ea sa se joace.

Tasha creata a adus cu ea o jucarioara din plus care a devenit rapid tinta lui Athos si a lui Ike. In poza de mai jos am prins hotu' in plina actiune. Ike sterpelea chiar de sub boticul Tashei jucaria. Hihihihi!

Insa Gina a intrat si ea rapid in jocul lor si i-a provocat la o competitie: Cine prinde jucaria?

Tasha creata a ramas uimita de soarta micutei ei jucarioare...

Si Tasha mica, impreuna cu Mioara, au dat startul altui joc bazat, de data aceasta, pe bete. So, cine e invingatorul?

La tarc au venit inca doi catei tare mandri care i-au sfidat pentru cateva momente pe cei din cutzodrom, apoi au plecat.

Chiar daca Tasha cea creata si-a recuperat jucaria, ea nu a putut sa se bucure prea mult de ea si aceasta pentru ca specialistii in smanglit au intrat iar in actiune. De data aceasta, Athos este autorul... Priviti mai jos filmul "jafului"!

Poza asta este fenomenala: Ike pe post de breloc. Hahahahaha!

Sper ca v-a placut iesirea noastra in oras si ca ne veti mai vizita. Ham-ham!

La TV

2009-02-08T10:34:00.007+02:00

Acum ceva timp, a fost la TV un film in care aparea si un caine. Si cum cei care au facut filmul respectiv au folosit cu adevarat calitatile vocale ale catelului (nu suntete produse artificial), Athos a perceput rapid mesajele pe care patrupedul-vedeta le transmitea. Ca atare, a stat tot timpul cand acesta aparea in actiune cu ochii in ecran monitorizand fiecare miscare. Ba mai mult, cand actiunea s-a "incins", Athos a si comunicat si el, latrand scurt si pufnind mai tot timpul.

Hahahaha, chiar ne intrebam daca in lumea canina se vorbeste aceeasi "limba" sau au si ei "latraturi straine"? Hahahaha!

Dans in doi

2009-02-02T19:00:00.003+02:00

In parc, mai tot timpul, pe langa compania super placuta pe care ne-o face Ike, intalnim si diverse "pustoaice", care mai de care mai frumoasa si mai... "labradoaica", asa ca noi.

De fiecare data cand in cutzodrom intra vreo tanara domnita, Athos merge in intampinarea ei si, de cum aceasta paseste in tarc, este primita cu bucurie si invitata la un dans. Cel mai frumos este atunci cand incepe joaca. Si ce poate fi mai romantic decat un "dans in doi"? Va las sa savurati urmatorul vals secvential... ;)

Dupa blocuri

2009-01-28T00:32:00.014+02:00

Athos are cativa prieteni in spatele blocului. De fiecare data cand mergem la plimbare, luam in calcul si o vizita pe la curtile cu caini prietenosi. Zic asa pentru ca la o curte sunt doi catei nebuni de-a binelea, de care se fereste fiecare vietate mai putin, fireste, stapanul lor. Iac. Dar nu despre asta vreau sa povestesc, ci despre intalnirea pe care o are mai mereu Athos cu Emi, catelusa alba cu pete negre din curtea cu gard de lemn. De fiecare data cand se vad, cei doi se alearga unu' pe celalalt, netinand cont de fapul ca uneori fuga lor impiedica lumea care mai circula pe strada sau ca locul de joaca e, din greseala, curtea altor vecini. Mai nou, s-a alaturat echipei inca un caine mic care, initial, nu stia de "parteneriat" si s-a speriat extrem de tare cand l-a vazut pe Athos, care e mult mai mare decat toti, cum vine ca un uragan spre el. Saracu' a fugit speriat in curte chitaind, Athos dupa el, Emi urmandu-l. In coada listei sunt si eu care nu stiam cum sa-l scot mai repede pe Athos din curtea vecinului ca sa nu-i traumatizez psihic potaia. Hahahaha. Toata distractia a fost surprinsa de Sebi, de la balcon.